Noua frontieră a religiei și științei

În prima parte, lucrarea analizează religia în context amplu, istoric-cultural, din perspectivă instituțională, organizațională, în opoziție cu sentimentul religios, trăirea spirituală. Principiul din spatele distincției este, susține Hick, acela că „miezul viu al religiei” este dat, de fapt, de sensul experienței personale – mistice, private – a transcendenței.

A doua parte a cărții, cea mai provocatoare și mai actuală, se apleacă asupra relației dintre neuroștiință și trăirea religioasă. Perspectiva autorului este aceea că materialismul științific nu aduce argumente demolatoare relativ la validitatea experienței spirituale. Cartea prilejuiește cititorului o prezență directă în miezul uneia dintre cele mai spectaculoase lupte ale cunoașterii: cea dintre forțele văzute – empirice și raționale – și cele nevăzute, ale transcendenței spirituale.

O carte provocatoare și foarte stimulativă... Hick a adus o contribuție importantă și accesibilă la dezbaterea dintre știință și teologie, care va lărgi orizonturi și va pune concepții sub semnul întrebării.

O apărare clară și atractivă a importanței experienței religioase, cu referire atât la ultimele descoperiri din domeniul neuroștiinței cât și la o întreagă varietate de tradiții religioase.