Reuniţi în consiliu, liderii Anunnakilor au dezbătut ce anume trebuia făcut, discutând alternativele timp de „o zi şi o noapte, fără încetare”. Numai Enki a vorbit în apărarea fiului său: „Acum, că prinţul Marduk s-a ridicat, acum, că poporul i-a văzut imaginea pentru a doua oară”, de ce continuă opoziţia? Apoi l-a mustrat pe Nergal, pentru că s-a opus fratelui său; dar Nergal, „stând în faţa lui zi şi noapte fără încetare”, a susţinut că semnele cereşti au fost interpretate greşit. „Să-l lăsăm pe Shamash” - zeul Soarelui - „să vadă semnele şi să anunţe poporul”, a spus el. „Lasă-l pe Nannar” - zeul Lunii - „să se uite la semnul său şi să comunice asta ţinutului”. Referindu-se la o stea dintr-o constelaţie, a cărei identitate este dezbătută, Nergal a spus că „printre stelele Cerului, cea a Vulpii îşi trimitele razele spre el''. El a văzut şi alte semne - „stelele strălucitoare ale Cerului care poartă o sabie” - cometele, cum străbat văzduhul şi a vrut să ştie ce înseamnă aceste noi semne.
Pe măsură ce replicile dintre Enki şi Nergal deveneau din ce în ce mai dure, Nergal, „plecând furios”, a anunţat că este necesar „să activeze ceea ce cu o mantie de strălucire este acoperit”, prin urmare, să facă în aşa fel, încât „oamenii răi să piară”. Nu exista nicio modalitate de a bloca preluarea de către Marduk şi Nabu, decât prin utilizarea „celor şapte arme minunate”, de a căror ascunzătoare în Africa el singur ştia. Erau arme care puteau face din ţinuturi „un morman de praf'', puteau „preface oraşele'', „agita mările'', adică „să decimeze'' şi „să facă oamenii să dispară, iar sufletele lor să fie transformate în vapori''. Descrierea armelor şi a consecinţelor utilizării lor le identifică în mod clar ca arme nucleare.
Iar Inanna a fost cea care a subliniat că timpul se scurge. „Până se împlineşte vremea, ceasul va trece!'' le-a spus ea zeilor care se certau. „Trebuie să fiţi atenţi, toţi'', a zis ea, sfătuindu-i să-şi continue dezbaterile în particular, ca nu cumva planul de atac să-i fie divulgat lui Marduk (probabil de Enki). „Acoperiţi-vă buzele'', Ie-a spus lui Enlil şi celorlalţi, „mergeţi în locurile voastre private”! în intimitatea templului Emeslam, Ninurta a vorbit. „Timpul s-a scurs, ceasul a trecut! Fă o cale şi arată-mi drumul!''.
Zarurile fuseseră aruncate.
Din diferite surse existente, care se ocupă de înşiruirea fatală de evenimente, principalul şi aproape de neatins este Erra Epic. Descrie în detaliu discuţiile, argumentele pro şi contra, temerile pentru viitor dacă Marduk şi adepţii săi ar ajunge să controleze portul spaţial şi facilităţile auxiliare ale acestuia. Detaliile sunt adăugate de Textele lui Chedorlao-mer şi de inscripţiile de pe diferite tăbliţe, cum ar fi cele din Oxford Editions of Cuneiform Texts. Toate descriu marşul ameninţător şi fatal până la punctul culminant, despre care putem citi în Geneză, capitolele 18 şt 19: „distrugerea'' Sodomei şi Gomorei şi a „cetăţilor rele'' din acea câmpie, „a tuturor locuitorilor din acele cetăţi şi a tot ce creştea în zonă''.
Revolta şi ştergerea de pe faţa Pământului a „cetăţilor rele'' a fost doar un eveniment minor. Principalul obiectiv al distrugerii era portul spaţial din Peninsula Sinai. „Ceea ce a fost ridicat spre Anu pentru a lansa'', consemnează textele mesopotamiene, Ninurta şi Nergal „au făcut să piară; totul s-a şters, locul a fost pustiit''. Era anul 2024 Î.Hr.; iar dovezile - gaura imensă din centrul Sinaiului şi liniile rezultate, vasta suprafaţă plană înconjurătoare acoperită cu pietre înnegrite, urmele de radiaţii de la sud de Marea Moartă, noua extindere şi forma Mării Moarte sunt încă acolo, patru mii de ani mai târziu. |
Adevăr Divin
