În amintirile cele mai timpurii ale lui Nancy, mama ei apărea distantă şi apatică. Copil fiind, Nancy se simţise respinsă de ea. Dar înţelegând tiparul din istoria sa familială, Nancy a reuşit să o vadă pe mama ei cu alţi ochi. Simţea că mama ei, chiar şi aşa distantă, totuşi îi oferise tot ce avusese ea de dat. Înţelegând acest lucru, Nancy a reuşit să se deschidă. A reuşit să îşi transceandă vechea imagine interioară în care fusese văduvită de „îngrijirea maternă”. În locul celei vechi, a ieşit la suprafaţă o nouă imagine, în care ea se simte mângâiată de mama sa. Parcă o umplea pe dinăuntru. În noua ei imagine, mama ei avea numai intenţii iubitoare faţă de ea.
Deşi mama ei murise cu şaisprezece ani în urmă, Nancy a putut să îi ceară acel tip de susţinere pe care nu s-ar fi gândit niciodată să îl ceară când mama ei trăia. Pentru prima dată de când se ştia, Nancy a putut să simtă iubirea mamei ei.
A închis ochii şi a vizualizat-o pe mama ei ţinând-o de umeri. „Mamă, ţi-am reproşat mereu că nu mi-ai dat destul. Şi i-am reproşat şi lui Dan acelaşi lucru – că nu îmi oferă destul. Acum înţeleg că mi-ai dat tot ce ai avut. A fost destul, mamă. Chiar a fost suficient.” Nancy plângea. „Mamă, te rog binecuvântează-mă să fiu fericită cu Dan. Vreau să mă simt satisfăcută în căsnicia mea, chiar dacă tu şi bunica nu aţi fost. De acum înainte, când am să mă mai simt nemulţumită şi singură, mă voi gândi la tine şi te voi simţi în spatele meu, susţinându-mă şi dorindu-ţi tot ce e mai bun pentru mine.”
În următoarele câteva săptămâni, Nancy a ţinut o fotografie a mamei ei lângă pat şi şi-a imaginat-o pe mama ţinând-o în braţe seara când adormea. Şi-a imaginat că mama o legăna în braţe şi că primea toată iubirea de care avea nevoie. Nancy putea acum să primească ceea ce nu putuse integra când era copil. Acum, îmbrăţişată de iubirea mamei ei, ea s-a putut întoarce către Dan într-un mod cu totul nou.
La fel. şi Dan a vizualizat o conversaţie cu mama lui decedată: „Mamă, când eram mic am crezut că trebuia să am eu grijă de tine. Am început să mă simt frustrat din cauza aceasta. Fără ca vreunul din noi să-şi dea seama, încercam să te împac pentru pierderea mamei tale când erai mică. A fost o cerere prea mare pentru mine. Nu e de mirare că mă simt de parcă n-aş oferi niciodată destul. Niciun băiat mic nu poate compensa o asemenea pierdere.''
În imaginea sa interioară, Dan a simţit-o pe mama lui răspunzându-i şi făcând un pas în spate ca să-i dea lui mai mult spaţiu. Dan a expirat şi apoi a inspirat adânc, ca şi cum plămânii lui şi-ar fi dublat volumul. Nefiind obişnuit să inspire atât de adânc în corpul său, Dan s-a simţit la început ameţit, apoi energizat. El a continuat: „Mamă, adesea simt că Nancy cere prea mult de la mine. Te rog ajută-mă să o văd pe Nancy aşa cum este ea, fără să îmi fie teamă că aş putea dispărea sau că nu ofer destul când ea are nevoie de mine”.
Din dorinţa de a continua să se vindece, Dan l-a contactat pe tatăl lui, care încă mai trăia. Dan i-a spus că îi părea rău că fusese distant cu el. L-a invitat pe tatăl lui la masă şi i-a spus că vrea să fie mai apropiaţi. În timpul prânzului, i-a mulţumit tatălui său pentru că fusese un tată minunat. Tatăl lui a fost mişcat dincolo de cuvinte. El i-a spus lui Dan că aştepta de mult timp să aibă loc această conversaţie. Dan a simţit iubirea care fusese mereu acolo. Acum era gata să o primească.
Nancy a simţit o nouă forţă ce emana dinspre Dan. I se părea parcă mai înalt. Reacţia ei a fost automată. A început să-l respecte.
I-a cerut sprijinul lui Dan: „Când simţi că îţi reproşez lucruri sau te critic sau sunt nemulţumită, te rog arată-mi. Promit că voi încerca să le ţin pentru mine. Vreau să fiu o soţie mai bună pentru tine.” Dan a inspirat încă o dată adânc. Aerul i-a umplut corpul într-un fel nou, ajungând în acele locuri pe care le închisese când era copil.
La rândul lui, i-a cerut lui Nancy să îl ajute să rămână conectat. „Când sunt distant emoţional, te rog arată-mi. Promit să mă observ şi să nu mă îndepărtez de tine.'' A inspirat şi ea la fel. Mâna lui a găsit-o pe a ei în aceeaşi clipă în care mâna ei a întâlnit-o pe a lui.
Cazul lui Dan şi Nancy ilustrează felul în care, punând întrebări specifice şi ascultând cu răbdare pentru ca limbajul-nucleu să iasă la suprafaţă, putem accesa sursa conflictelor noastre relaţionale celor mai profunde. |
Adevăr Divin
