Fragment din carte:
…in dimineața în care l-au găsit mort pe Nicolae, mama sa, Eleonora, se
afla într-o biserică catolică din Brescia. In opt ani de cînd se afla în
Italia, Eleonora ajunsese la concluzia că Biserica Catolică e mai
adevărată decît cea Ortodoxă pentru că aici slujbele erau mai scurte și
puteai sta pe scaun.
în fond, ce importanță are în ce biserică te rogi, important e să te
rogi, spunea Eleonora atunci cînd venea vorba despre religie. De fapt
Eleonora alesese biserica catolică pentru că așa putea să uite mai ușor
de casă, de mama ei, de preotul din sat și de păcatele tinereții care o
mai chinuiau din vreme în vreme.
Aici, la catolici, parcă totul era mai simplu și parcă însuși Dumnezeu
stătea pe scaun, ascuns după o perdea, în timp ce îți spuneai păcatele.
Eleonora își repeta tot timpul că păcatele spovedite sînt ca și iertate,
totuși păcatele îi reveneau iar și iar în minte, chinuind-o, mai ales
înainte de culcare.
Uneori ei i se părea că numai popa din sat ierta cu adevărat păcatele.
Ea nu putea uita epitrahilul slinos și ușurarea pe care o simțea atunci
cînd mîna butucănoasă a părintelui, mirosind tot timpul a lapte - cum
mulgea vaca dimineața - și tămîie, îi atingea creștetul în semnul
Sfintei Cruci, cu cuvintele: „Iar eu, nevrednicul preot și duhovnic, te
iert și te dezleg de toate păcatele tale în numele Tatălui și al Fiului
și al Sântului Duh, amin.”
Eleonorei nu-i plăceau parcurile din Brescia. Erau prea ca la țară. în
special Giardino Casazza-Regio, unde soțul ei, bătrînul dar venerabilul
Giuseppe, ținea morțiș să o scoată la plimbare, semăna mai mult cu o
toloacă decît cu un parc. De cîte ori venea aici i se părea că a ieșit
să pască gîștele în livada de meri din fața casei.
Parcă o auzea pe maică-sa strigînd-o:
- Lorica! Lora, hăi!, nu te mai tăvăli atîta, că n-o să-ți spăl iară
hainele! Scoală mai repede și du gîștele la rîpă! Ce stai aici, nu vezi
că nu mai au ce să pască?
- Amuș, mamă! - răspundea Lorica cu lehamite. Iaca, le duc...
Amintirile nu o lăsau să se bucure de viață. Acum avea de toate... |
Adevăr Divin
