Învăluită de lumină

pag. 57-58

Atenția mi-a fost din nou atrasă de corp. Mi-am dat seama că nimeni nu știa că am murit și am simțit nevoia să spun cuiva. ”Sunt moartă, mă gândeam, și nimeni nu știe acest lucru! ” înainte de a face vreo mișcare, lângă mine au apărut dintr-odată trei bărbați. Cu toții purtau niște robe frumoase de culoare cafeniu-deschis, iar unul dintre ei avea o glugă pe cap, care însă nu-i acoperea fața. Toți aveau talia strânsă cu un cordon auriu, ale cărui capete atârnau. Din ei emana un fel de lumină, dar nu foarte puternică. Mi-am dat atunci seama că și din corpul meu emana o astfel de lumină și că luminile noastre au fuzionat, înconjurându-ne pe toți. Nu-mi era teamă. Bărbații păreau să aibă înjur de 70-80 de ani, dar mi-am dat seama intuitiv că timpul avea o altă valoare în această lume decât pe Pământ. Am trăit astfel impresia că bărbații erau mult mai bătrâni decât păreau. Am intuit în ei o mare înțelepciune, o cunoaștere profundă și foarte multă spiritualitate. Cred că mi-au apărut în robe tocmai pentru a-mi evoca aceste calități. Am început să mă gândesc la ei ca la niște călugări - în mare parte din cauza robelor -și știam că pot avea încredere în ei. Atunci mi-au vorbit.
Mi-au spus că m-au însoțit ”de eternități”. Nu prea am înțeles ce voiau să spună; nu puteam înțelege cu ușurință nici măcar conceptul de ”eternitate”, darmite pe acela de ”eternități”. Eu asociasem întotdeauna eterni-tatea cu viitorul, însă aceste ființe spuneau că în trecut m-au însoțit ”eternități”. îmi venea mai greu să înțeleg. Am început atunci să văd în minte imagini dintr-un timp foarte îndepărtat, dintr-o existență de dinaintea vieții mele pe Pământ, când eram în relație cu acești bărbați. Pe măsură ce îmi veneau în minte aceste scene, am înțeles în sfârșit că ne-am cunoscut de ”eternități” și m-am simțit plină de entuziasm. în minte mi-a apărut ideea unei vieți anterioare și mi-am dat seama că moartea era de fapt o ”renaștere” într-o viață mai amplă a înțelegerii și cunoașterii care transcende timpul. Și am înțeles că, din perspectiva acestei vieți eterne, bărbații din fața mea erau prietenii mei cei mai apropiați și că a fost opțiunea lor să îmi stea alături. Mi-au explicat că, împreună cu alții, fuseseră îngerii mei păzitori în ultima mea viață pe Pământ, dar am simțit că ei erau speciali.
Bărbații mi-au spus că am murit prematur. Mi-au transmis o stare de liniște și mi-au zis să nu mă îngrijorez, căci totul va fi bine. Odată cu starea pe care mi-au transmis-o, am simțit iubirea și grija lor față de mine. Toate aceste sentimente și gânduri mi-au fost comunicate mental, cum se întâmplă în lumea spiritelor, de la inteligență la inteligență. La început am crezut că-și folosesc gurile, însă era numai din cauza obișnuinței mele din lumea fizică. Spiritele comunică mult mai rapid și într-un mod desăvârșit, o manieră pe care o numesc ”cunoaștere pură”. Cuvântul cel mai apropiat este ”telepatie”, însă nici el nu descrie procesul pe deplin. Le simțeam emoțiile și intențiile. Le simțeam iubirea. Trăiam sentimentele lor. Și toate astea mă umpleau de bucurie, căci mă iubeau foarte mult. Limbajul meu anterior, cel corporal, era într-adevăr limitat și mi-am dat seama că fosta mea capacitate de a-mi exprima sentimentele fusese practic inexistentă în...