Abordarea realistă presupune că oamenii sunt, într-un anume sens,
preschimbați prin îndumnezeire. In spatele acestei întrebuințări se află
modelul lui methexis sau participarea la Dumnezeu...
Invatatura despre indumnezeire in traditia patristica greaca
69.00RON
(Stoc 0)
×
Anunță-mă când „Invatatura despre indumnezeire in traditia patristica greaca” e disponibil(ă)
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Invatatura despre indumnezeire in traditia patristica greaca - Norman Russell
...subiectul acestei cărți este îndumnezeirea creștină de la nașterea sa
ca metaforă până la maturitatea sa ca învățătură duhovnicească.
Primii Părinți întrebuințau limbajul despre îndumnezeire fie nominal, fie analogic, fie metaforic.
Primele două sunt directe, simple. Limbajul nominal interpretează
folosirea scripturistică a cuvântului „dumnezei” referitoare la oameni
pur și simplu ca un titlu de onoare. Limbajul analogic „îl lărgește” pe
cel nominal: Moise a fost un dumnezeu în comparație cu Faraon, așa cum
un înțelept este un dumnezeu în comparație cu un nebun; sau oamenii
devin fii și dumnezei „prin har”, spre deosebire de Hristos, Care este
Fiu și Dumnezeu „prin fire” .
întrebuințarea metaforică este mai complexă. Este caracteristică pentru
două abordări diferite, etică și realistă. Abordarea etică consideră că
îndumnezeirea este dobândirea asemănării cu Dumnezeu prin strădanie
ascetică și filosofică, credincioșii reproducând o parte din atributele
dumnezeiești în viața lor prin imitație. In spatele acestei
întrebuințări a metaforei se află modelul lui homoiosis, sau dobândirea
asemănării cu Dumnezeu.
Abordarea realistă presupune că oamenii sunt, într-un anume sens,
preschimbați prin îndumnezeire. In spatele acestei întrebuințări se află
modelul lui methexis sau participarea la Dumnezeu...
Cuprins:
CUPRINS:
I. Introducere
1. Metafora îndumnezeirii
2. Nevoia unei cercetări
3. Scopul și metoda
4. Privire de ansamblu
II. Indumnezeirea în lumea greco-romană
1. Originile conceptului de îndumnezeire
2. Cultul conducătorului
3. Atitudinile iudaice și creștine față de cultul conducătorului
4. „Democratizarea” apoteozei conducătorului
5. Cultele de mistere
6. Religia filosofică
7. Hermetiștii egipteni
8. Interacțiunea cu creștinismul
III. Paradigma iudaică
De la Iezechiel la yored merkavah
1. Vechiul Israel
2. Impactul elenismului
3. Iudaismul palestinian
4. Tradiția rabinică
5. Influența asupra creștinismului
IV. Primul model creștin
Unirea participativă cu Hristos
1. Creștinismul paulin
2. Creștinismul iudaic
3. Creștinismul ioaneic
4. Ignatie al Antiohiei
5. Creștinismul valentinian
6. Iustin Martirul
7. Doi contemporani anonimi
8. Tațian
9. Teofil al Antiohiei
10. Irineu al Lyonului
11. Ipolit al Romei
12. Abordarea creștină timpurie a ideii de îndumnezeire
V. Tradiția alexandrină I
Școli creștine și cercuri de studii
1. Creștinismul alexandrin
2. Școala lui Basilide
3. Școala lui Panten
4. Clement Alexandrinul
5. Origen
6. Didim cel Orb
7. Concepția alexandrină despre îndumnezeire
VI. Tradiția alexandrină II
Impunerea controlului episcopal
1. Eclipsa învățătorului independent
2. Atanasie
3. Apolinarie din Alexandria
4. Chirii al Alexandriei
5. Moștenirea Alexandriei
VII. Abordarea capadociană
Transcendența dumnezeiească și urcușul sufletului
1. Vasile al Cezareei
2. Grigorie de Nazianz
3. Grigorie de Nyssa
4. Meritul capadocienilor
VIII. Sinteza monahala,
Contribuția lui Maxim Mărturisitorul
1. Evagrie Ponticul
2. Scrierile macariene
3. Diadoh al Eoticeei
4. Dionisie Areopagitul
5. Maxim Mărturisitorul
IX Epilog
1. Leonțiu din Ierusalim
2. Ioan Damaschinul
3. Simeon Noul Teolog
4. Grigorie Palama
5. Diseminarea spiritualității isihastc
6. Abordări moderne ale conceptului ^ de îndumnezeire
ANEXE
Anexa I. tndumnezeirea în tradițiile siriaca și latinii
Anexa a II-a. Vocabularul grecesc al îndumnezeirii
Adevăr Divin
