Gorbaciov contra Ceausescu. Culisele
secrete ale evenimentelor din 1989 - Vladimir Alexe
Scenariul „revoluției de catifea“
Dolejsi dezvăluie că scenariul „Revoluției de catifea“, pus la punct de Rudolf
Hegenbartd și de aliatul acestuia Alois Lorenc (șeful StB), avea ca punct de reper
ziua de 17 noiembrie 1989.
Alegerea zilei de 17 noiembrie nu era deloc întâmplătoare, ci foarte bine
gândită: 17 noiembrie coincidea cu „Ziua Internațională a Studenților“.
Prin urmare, părea logică o manifestare a tineretului din Praga.
Dar un marș al studenților într-o țară ca Cehoslovacia, în noiembrie ’89, după
căderea „ZiduluiBerlinului“, ar fi fost de ajuns ca să atragă atenția marilor
agenții de presă si canale internaționale TV.
Dacă însă acest marș era și unul întrerupt
de intervenția dură, brutală, a autorităților, interesul agențiilor și
canalelor devenea, desigur, maxim: se prefigurau chiar ca „evenimentele de la
Praga“. Ceea ce ar fi antrenat atenția guvernelor occidentale.
Ca și în 1956 (în Polonia și Ungaria), studenții au fost cei aleși să „aprindă
fitilul“ anti-Jakes pe 17 noiembrie 1989.
Prin intermediul organizației oficiale a tineretului comunist. „Uniunea
Socialistă a Tineretului“ (SMM) - infiltrată masiv cu agenți din StB - s-a
solicitat aprobarea pentru un miting, care să-l comemoreze pe studentul Jan
Opletal, ucis de naz iști în 1939 și pe cei 1.000 de colegi ai lui Opletal
trimiși în lagăre.
Puterea nu a văzut nimic periculos în acest miting, pentru ca să se opună. Cu
atât mai mult cu cât propaganda din Cehoslovacia comunistă făcuse mare caz,
timp de mai bine de patruzeci și cinci de ani, de acest miting antinazist al
studentilor.
Cu trei săptămâni înainte de 17 noiembrie 1989, organizatorii mitingului (SMM)
și poliția au stabilit împreună traseul pe care urmau să-l parcurgă studenții
până la „Cimitirul Național“ de la Vy.ehrad - unde se găseau mormintele
compozitorilor Dvorak și Smetana - evitându-se astfel centrul Pragăi. în primul
rând, Piața Wenceslas
O serie de măsuri însă - luate de Hegenbartd (capul grupării gorbacioviste din
Comitetul Central al PCC) și de
Lorenc (șeful StB) - au rămas necunoscute lui Jakes.
Măsurile confidențiale luate de cei doi dovedeau că „ceremonia studențească“ de
la Cimitirul Național de la Vysehrad era doar primul punct al unei lovituri de
stat, care urma să asigure o „tranziție pașnică“ de la PCC
la „Carta ’77“, în cadrul aceleiași elite. Principalele măsuri ale provocării
din 17 noiembrie 1989, descrise de Dolejsi, au fost următoarele:
I.Intreaga conducere a „Cartei ’77“, împreună cu familiile lor au părăsit Praga
(inclusiv familia Vaclav Havel) și s-au deplasat în provincie, în locuri
diferite. Singurii membri ai „Cartei ’77“ care au rămas la Praga au fost Uhl,
Benda și Nemcova, care aveau misiuni speciale în cursul evenimentelor (Havel s-a întors la Praga abia duminică seara).
Măsura era vitală pentru situația în care Hegenbartd și Lorenc ar fi scăpat
situația din mână și nu reușeau să contracareze acțiunea forțelor pro-Jakes.
II. Cu trei ore înaintea demonstrației studenților, conduși de „studentul
Ruzicka“ (în realitate locotenent StB Ludvic Zifcak) transportul public a fost
interzis în zonă.
Compania de transport public
de stat a primit un ordin scris în acest sens. De
asemenea, s-a stopat complet circulația cetățenilor pe Bulevardul Național.
Măsură care nu-și avea rostul, dacă la mijloc era vorba doar de o „comemorare
funerară“ la cimitirul Vysehrad... |
Adevăr Divin
