Limba maternă

O identitate care se țese prin revenirea în țara natală și redescoperirea misterelor antice.

Pavlos se reîntoarce la Atena fără vreun motiv anume și fără a-și rezerva biletul înapoi spre Paris, orașul în care trăiește și în care lucrează de mai mult de 20 de ani. Astfel, își redescoperă originile, regăsește locul și cultura din care se trage, încercând să elucideze un mister de care depind, se pare, toate incertitudinile sale: care este sensul faimoasei litere epsilon, inscripționate cândva la intrarea în Templul lui Apollo de la Delfi? Nu va neglija nicio pistă, în încercarea lui de a soluționa enigma: străbate toată partea estică a Greciei, intră în vorbă deopotrivă cu arheologi și taximetriști, discută cu fabulatoriul său tată, încearcă să înțeleagă tăcerea mamei sale absente. Nu este aceeași tăcere pe care i-o evocă litera E? Pavlos caută febril, dar - pe de altă parte - nu se grăbește de fapt să descopere răspunsul. Trăiește odată cu enigma, trăiește prin ea, pentru că, la urma urmei, rostul scriiturii nu este acela de a risipi, ci de a multiplica misterele, nu-i așa?
Propria lui limbă maternă, ta ellenika, începe cu litera E.

Limba maternă nu este neapărat un roman de acțiune, ci unul de reflecție, o poveste a cărei miză este regăsirea de sine, ca o călătorie miraculoasă înapoi în timp, înspre o Antichitate din care ne-am hrănit și din care continuăm să trăim.

Limba maternă este opera unui om aflat la vârsta maturității, care-și pune aceleași întrebări vechi de când lumea: Cine sunt? Care este locul meu în lume? Probleme tipic adolescentine altfel, asupra cărora revii însă pentru că – inconștient sau conștient – oamenilor le place să-și rescrie povestea vieții. Faci un pas înapoi îndeosebi la maturitate, atunci când trecutul apare dintr-odată ca obârșie a prezentului și viitorului. Este poate singurul moment în care începutul și sfârșitul se pot întâlni cu adevărat și par a coexista. Călătoria înspre trecut, prin țara natală Grecia, echivalează aici cu remodelarea propriei ființe.

Vassilis Alexakis s-a născut la Atena în 1943 și s-a instalat în 1968 în Franța. Își împarte viața între Paris și insula Tilos. Întreaga sa operă, scrisă în franceză și tradusă apoi în greacă, dă seamă de dubla apartenență culturală a autorului, combinând gustul pentru autobiografie și erudiție cu înclinația spre fantastic, ironie și umor negru. În 2007 a obținut Marele Premiu al Academiei franceze pentru romanul După Isus Hristos, iar în 1995 Premiul Femina pentru Limba maternă.