Despre bunătatea inimii

Descoperirea modului în care trebuie citite și trăite cu adevărat Evangheliile este printre primele roade ale meditației. Chiar și cei care nu au obiceiul lecturii spirituale dezvoltă o sete neașteptată pentru Cuvântul din Scriptură ca o consecință a practicii meditației. Alții care au citit mulți ani Scriptura devin conștienți de o schimbare substanțială în calitatea lecturii, în modul în care acum sunt citiți de Scriptură. Meditația este o cale a credinței și, prin urmare, întărește credința. Cu ochiul credinței deschis și limpezit, o întreagă dimensiune nouă a conștiinței este deșteptată. Citim Evangheliile, sutrele și toate Scripturile sacre ale omenirii cu acest ochi al credinței. Dimensiunea conștiinței care se deschide nu intră în competiție cu rațiunea științifică sau cu logica filosofică. Dar se distinge de acestea prin aerul ei de libertate. Credința nu înseamnă certitudine logică. În cazul logicii, nu există libertate personală. Mintea trebuie să impună adevărul unei afirmații logice. Dar, în cazul credinței, nivelurile mai profunde ale adevărului evocă un răspuns personal pe care suntem veșnic liberi să-l dăm sau să ne abținem să-l dăm. Dacă, cu mintea ta rațională, vezi că zece împărțit la cinci fac doi, nu ești cu adevărat liber să crezi asta sau nu. Să negi este absurd. Dacă, pe de altă parte, cu ochiul credinței, îți dai seama că ești îndrăgostit, atunci te confrunți cu spațiul vast al libertății umane în care acel adevăr poate fi trăit sau negat, acceptat sau evitat.

Notă către cititor ... 11 Prefață (de Robert Kiely) ... 15
Introducere (de Laurence Freeman) ... 25

1. O dorință de armonie.... 83 2. Iubiți pe vrăjmașii voștri - Matei 5:38-48 ... 99 3. Predica de pe munte: Fericirile - Matei 5:1-10 ... 111 4. Imparțialitate - Marcu 3:31-35 ... 133 5. Împărăția lui Dumnezeu - Marcu 4:26-34 ... 141 6. Schimbarea la față - Luca 9:28-36 ... 171 7. Misiunea - Luca 9:1-6 ... 179
8. Credința - Ioan 12:44-50 ... 203 9. Învierea - Ioan 20:10-18 ... 211

Contextul creștin al lecturilor din Evanghelii cuprinse în „Despre bunătatea inimii" (de Laurence Freeman) ... 235

Glosar de termeni creștini ... 263 Contextul budist (de Geshe Thupten Jinpa) ... 291 Glosar de termeni budiști ... 309
Note (de Geshe Thupten Jinpa) ... 335 Tibetul de la ocuparea de către China în 1950.. . .349 Biografii... .351

Când vorbim despre nivelurile de inteligență, vorbim despre un fenomen relativ. O persoană poate fi mai inteligentă când este comparată cu anumiți oameni, dar mai puțin inteligentă în raport cu alții. În general vorbind, ceea ce pare să fie adevărat este faptul că, în practica spirituală a cuiva, orice credință sau convingere care se bazează pe o înțelegere obținută printr-un raționament este foarte fermă. O astfel de convingere este fermă, deoarece te-ai convins pe tine însuți de eficacitatea sau valabilitatea ideii pe care ți-ai bazat credința. Iar această convingere este, în consecință, foarte puternică în a te motiva să acționezi. Iată de ce budismul consideră că inteligența este foarte importantă pentru calea spirituală a cuiva. În această tradiție, găsim inteligența cooperând cu inima, cu latura emoțională. Când credința și compasiunea - care au o natură mai spre latura emoțională - sunt susținute de o convingere puternică, la care s-a ajuns prin reflecție și investigație, atunci sunt într-adevăr foarte ferme, în vreme ce o credință sau o compasiune care nu se bazează pe un raționament la fel de puternic, dar care este mai afectivă și instinctuală, nu este foarte fermă. Are tendința să fie subminată și zdruncinată în anumite situații și circumstanțe. Există chiar o expresie tibetană care afirmă: „Cineva a cărui credință nu se bazează pe rațiune este ca un torent care poate fi dirijat oriunde."

Robert Kiely: În legătură cu subiectul afectului emoțional și al rațiunii, mă întreb, Sfinția Voastră, dacă ați reflecta împreună cu noi asupra locului ritualului în religie. De secole, ritualul a fost o sursă de dezacord acerb între creștini. Unii cred că ritualul, cântările, tămâia, lumânările, veșmintele colorate și anumite forme prescrise au efect pozitiv asupra felului în care ne exprimăm venerația. Alții văd aceste lucruri ca obstacole în calea venerației. Puteți să ne vorbiți despre rolul ritualului în tradiția dumneavoastră?

Dalai Lama: Când reflectăm asupra rolului și a importanței ritualului în practica spirituală, este important să examinăm modul în care oamenii sunt afectați de mediul lor înconjurător. De exemplu, pare a fi adevărat că anumite acte formale, cum ar fi ritualul, ne ajută să creăm o atmosferă care să favorizeze mult starea spirituală a minții pe care aspirăm să o atingem și, în acel sens, au un rol important de jucat. De exemplu, deși cineva își dorește să realizeze un anumit lucru, altă persoană, care a făcut un legământ formal bazat pe acea dorință, va avea un factor motivator mai puternic, ceea ce va avea un efect mai mare asupra acțiunii sale. În mod similar, când creezi prin ritualuri și acte formale acel spațiu sau acea atmosferă spirituală căutată, atunci procesul are un efect puternic asupra experienței tale.

Asta se întâmplă pentru că, în general, o asociem cu un obiect extern sau cu o senzație plăcută sau neplăcută. Adică fie că gândim conceptual sau pur și simplu avem o experiență senzorială, conștientizarea în sine ia naștere sub forma sau aparența unui obiect și, ca urmare, de regulă nu o recunoaștem drept „simplă conștientizare" sau „cunoaștere clară, luminoasă". Pe scurt, în experiența noastră obișnuită, conștiința este prinsă între aparențele dualiste ale „obiectului" și ale „subiectului". Așadar, am putea spune că percepem conștiința doar în modul în care este nuanțată de obiect; percepția este aproape inseparabilă de obiect. Știm că atunci când avem percepția unui obiect albastru este aproape că și cum percepția însăși ar fi albastră. Totuși, este posibil să provocăm o experiență legată de natura esențială a conștiinței - această luminozitate pură, această experiență pură, această cunoaștere pură despre care am vorbit -, încercând în mod conștient să ne golim mintea de diferitele șabloane, concepte, amintiri și, cel mai important, preocupări legate de experiențele senzoriale. Așa încât, menținându-ți o vigilență profundă, dacă ești capabil să-ți stăpânești turbulența minții - procesele de gândire conceptuală și șabloanele de gândire care caută experiențe senzoriale -, poți începe să percepi nivelul mai profund. Dacă ești totalmente retras în sine, asta nu te ajută în acest proces. Trebuie să-ți păstrezi vigilența și să încetezi treptat fluctuațiile gândirii și experiențelor senzoriale din interiorul minții tale. Atunci va fi posibil să întrezărești ce înseamnă natura mintii. Inițial, când percepi prima dată această natură, o simți doar ca pe un tip de vacuitate. Dar este posibil, prin practică, să extinzi acest interval: încet, pe măsură ce progresezi în meditație, vei fi capabil să prelungești durata experienței. Și apoi natura minții, această claritate și cunoaștere, va deveni tot mai evidentă. Iată cum este posibil să recunoști natura conștiinței în contrast cu conștiința legată de realitatea fizică. În ceea ce privește interdependența dintre conștiință și materie, budiștii îți vor explica faptul că mintea și motivațiile care vin din minte sunt cele care determină, de fapt, acțiunile și comportamentul unui individ. Orice acțiune, indiferent de semnificația ei, are un efect și lasă o amprentă în minte. Iar această acțiune afectează imediat experiența și însăși lumea în care trăiește individul. Din perspectiva acelui individ, lumea s-a schimbat. Pornind de la această bază, budiștii explică natura interdependentă a minții și a materiei, sau a minții și a corpului. Bineînțeles, în budism va fi folosit termenul „karma". Deși doctrina karmei vorbește despre amprenta sau potențialul lăsat în minte – cum este susținut potențialul și cum funcționează dinamismul acelui potențial —, punctul esențial este, de fapt, acțiunea sau comportamentul motivat de o stare a minții. În budism, mai ales în școala Madhyamaka, principiul interdependenței este înțeles în trei moduri. Primul este din perspectiva cauzei și a efectului.