SIMRA

pag. 28-29

Dărâmați zidurile falsei siguranțe

Interiorul unui psihic uman este un loc foarte complex și foarte sofisticat. El este locuit de o mulțime de forțe în conflict, care se modifică continuu, la atingerea stimulilor externi sau interni. Există o multitudine de necesități, temeri și dorințe, care se întind pe perioade mai scurte sau mai lungi de timp. Din cauza lor, prea puțini oameni reușesc să vadă cu claritate ce se întâmplă acolo, în interior. Se întâmplă atât de multe în același moment, încât este dificil să identificați cauzele și efectele proceselor în desfășurare. Între cauză și efect există întotdeauna un decalaj, iar cum mintea omenească are tendința de a căuta în apropierea efectului cauza, este mai mult decât evident că trage concluzii greșite. De cele mai multe ori, un efect nu are la bază doar o singură cauză, ci este rezultanta mai multor cauze. Totul se întrețese. Diferite gânduri, emoții, pe diferite niveluri energetice se combină, iar voi vă treziți obligați să vă luptați să țineți totul laolaltă și dacă se poate... pe loc. Numai că totul este mișcare, transformare și transcedere și odată cu ele se modifică și stările de spirit, dorințele, preferințele, entuziasmul sau letargia voastră. Cum să mai ții totul în ordine? Cum să mai poți controla lucrurile, când nimic nu poate fi controlat?
Atunci când vă luptați cu toate aceste dezechilibre energetice și psihologice, suferiți. Chiar și dacă nu socotiți că suferiți, comparativ cu ceea ce ar putea să fie, suferiți. Până și încercarea de a ține totul sub control produce suferință. Ce se întâmplă de fapt? Pe măsură ce coborâți mai adânc în interiorul vostru, descoperiți că există un aspect care este permanent acolo și nu se schimbă niciodată. Acesta este simțul prezenței, conștiința voastră. Este această conștiință cea care realizează existența gândurilor, experiențelor, a curgerii sentimentelor și care primește informațiile de la cele cinci simțuri fizice? Să ne întorcem spre Rădăcina Sinelui. Voi nu sunteți gândurile voastre; voi sunteți conștienți de gândurile pe care le aveți. Voi nu sunteți emoțiile voastre; voi sunteți cei care simțiți acele emoții. Voi nu sunteți corpul vostru; voi arătați așa cum vă vedeți în oglindă și experimentsați lumea în care trăiți prin intermediul ohilor și urechilor voastre, prin intermediul celor cinci simțuri. Voi sunteți o ființă conștientă de de toate acester lucruri, care există în interio¬rul și în exteriorul vostru.
Dacă analizați conștiința, care este esență pură, veți descoperi că ea nu există într-un punct oarecare în spațiu. Mai degrabă este vorba despre un câmp de conștiință, care focusează pe un obiect sau pe mai multe sau asupra unui scop, a unui obiectiv oarecare. Vă puteți concentra asupra unui deget sau asupra întregului corp, asupra unui sentiment sau a unei situații. Puteți fi pierduți într-un singur gând sau puteți fi conștienți în același timp de gândurile voastre, de sentimentele, de emoțiile voastre, de întregul vostru trup sau de mediul în care vă aflați.
Care este definiția conștiinței? CONȘTIINȚÃ, conștiințe, s. f. 1. (Fil) Sentiment, intuiție pe care ființa umana o are despre propria existență; p. ext. cunoaștere intuitivă sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria existență și despre lucrurile din jurul său. 2. Faptul de a-și da seama; înțelegere. Deci conștiința este un câmp dinamic de conștientizare, care are proprietatea de a se concentra pe ceva sau de a se extinde în alte situații, care implică acest lucru. Când conștiința se focalizează suficient timp pe ceva anume, ea își pierde sensul de Sine, încetează să se mai experiementeze ca un câmp de conștiință pură și începe să se refere mai mult la sine decât la obiectul analizat. Este la fel ca atunci...