(Romane sociale 04) Colindătorul cu visuri

Cei doi îndrăgostiți intrară în mare și porniră către sud. Din când în când, Alex o săruta, însă Nona îi răspundea fără vlagă.
Alcoolul începuse să-și facă efectul și nu numai el. Amintirile trezite de vederea lui Cepoi în piscină erau încă vii și-i creau un disconfort psihic de neînțeles chiar și pentru ea.
Când se apropiară de Neptun, Nona îl întrebă pe Alex:
- Ești sigur că nu vrei să afli nimic din trecutul meu?
- Nu, ce te-a apucat?
- Probabil, o dorință de spovedanie, râse ea forțat.
- Nu sunt popă, să ascult spovedaniile femeilor frumoase. Cam toate au câte ceva de spus.
- Inclusiv eu?
- Nu te-am întâlnit în grădiniță, nici în liceu.
- Și?
- Probabil, ai avut o viață de femeie normală. Un pic mai zbuciumată poate, din cauza celebiității.
- Mulți bărbați vânează femei celebre, nu”?
- Eu nu te iubesc pentru celebritate, ci pentru sufletul tău minunat.
Prolog
Un tanar cu sperante
Cantari nezise niciodata
Lectii de viata
Era sperantei
Ma vad zburand...
Experienta
Dragoste tarzie
Secrete amare
Fata cu mesteceni
Inger razvratit
Lacrimi si stele
Enigma
Treptele succesului
Colindatorul cu visuri
Epilog