Politica

Politica lui Aristotel poate fi înțeleasă din perspectiva unui concept ordonator: răgazul (schole). El arată cum omul este o ființă intermediară între fiare și zei, cum judecățile lui despre lucruri și dreptate sunt intermediare între intelectul pur și lumea senzațiilor, cum prieteniile dintre oameni depășesc haita și glasul sângelui, dar rămân mereu mai prejos de singurătatea zeilor. Răgazul arată cum timpul oamenilor duce spre fericire când acțiunile își conțin scopurile și, mai ales, arată de ce omul este un viețuitor politic.

Corpus-ul textelor aristotelice dă seama, pentru orice cultură modernă, de istoria mobilă a tradiției peripatetice: lucrărilor strict autentice ale lui Aristotel li se adaugă altele din peripatetismul grec, arab și latin. Astfel, Aristotel este o sursă greacă a filosofiei, dar și un mobil recurent al filosofiei universale, modificat de trecerea prin istoria ei. De aceea, traducerea și comentarea lui au reușit, de mai multe ori în ultimele două milenii, să determine nașterea unor mari culturi filosofice. A-l traduce unitar și complet este o șansă a limbii române de a deveni o limbă a filosofiei.

Aristotel (în greacă: Αριστοτέλης, Aristoteles) (n. 384 î.Hr. – d. 7 martie 322 î.Hr.) a fost unul din cei mai importanți filozofi ai Greciei Antice, clasic al filozofiei universale, spirit enciclopedic, fondator al școlii peripatetice.

Deși bazele filozofiei au fost puse de Platon, Aristotel este cel care a tras concluziile necesare din filozofia acestuia și a dezvoltat-o, putîndu-se cu siguranță afirma că Aristotel este întemeietorul științei politice ca știință de sine stătătoare. A întemeiat și sistematizat domenii filozofice ca Metafizica, Logica formală, Retorica, Etica.