| ”Între Voica și Pontiful s-a scurs o
jumătate de secol de istorie, de viață, de creație; în acești ani
Henriette Yvonne Stahl a trăit numeroase evenimente dramatice, ale
istoriei românești ca și ale destinului personal, a scris câteva cărți –
nu multe –, dar nu s-a schimbat în esență. „Domnișoara” s-a maturizat, a
devenit o femeie cu o personalitate puternică, dominată de setea de
cunoaștere, pe care și-a descoperit-o citind cărți de filosofie, dar și
de inițiatică, ezoterism, mistică, ocultism. Dintre scriitori, cel mai
apropiat i-a fost Dostoievski. O experiență a extazului, a „răpirii”
într-o altă dimensiune, pe care mărturisește a o fi trăit în anul 1933, a
motivat-o să caute experiențe extraordinare și oameni cu puteri
neobișnuite, „inițiați”, frecventând de atunci cu asiduitate
vindecători, telepați, hipnotizatori, vraci, cunoscători ai Cabalei etc.
Din acestea s-a nutrit arta ei de a crea o tipologie umană atipică,
personaje bizare, psihologii abisale, care o situează în prelungirea
esteticii romantismului. La capătul lecturii a două romane atât de
deosebite prin problematica lor, opera unei scriitoare prea puțin
cunoscute azi își dezvăluie nota ei de pregnantă originalitate, de
atracție pentru personaje și fapte care ies din sfera cotidianului.
Henriette Yvonne Stahl e o prozatoare care se citește cu plăcere și
interes.” (Elena Zaharia Filipa) |
Adevăr Divin
