Sare si fum – Vlad T. Popescu
… evoluția spirituală nu este ceva diferit, separat de viața noastră de
fiecare zi, nu este ceva facem numai și numai în locuri dedicate, în
momente dedicat ei, ci toată viața noastră este evoluție spirituală,
dacă vreți voi evoluție personală, și nimic altceva, toate acțiunile
noastre având acest unic scop. Pentru că acesta este scopul întregului
univers.
Sigur, avem o direcție și un sens, unele gesturi ne duc către, altele ne îndepărtează, dar direcția este aceeași!
De abia atunci când separăm gesturile, trăirile noastre, în gesturi de
înaltă vibrație sau de joasă vibrație, în fapte deosebite sau banale, de
abia atunci ne oferim o absurdă scăpare, o inutilă pauză pe acest drum.
Ca și cum am cere universului să ne aprecieze pentru ceea ce facem bine
și să treacă cu vederea ceea ce facem rău. Dar universul nu poate face
așa ceva, nu poate, el este un întreg din care, cu toate ale noastre,
facem parte!
Și asta o să le răspundă, sper, și celor care se miră de reușitele celor
care aparent nu practică nimic, în timp ce mulți practicanți ai
diverselor tehnici de evoluție personală se deplasează cu viteza
melcului.
Cel care cu intenție corectă, fară a schimba firul vieții altora, își
vede de viața lui, manifestă compasiune, nu se înfurie, nu supără, nu se
sperie, muncește cinstit, are toate șansele să evolueze spiritual, fie
că sapă ogorul, fie că trimite rachete pe Lună, fie că este credincios
practicant, fie că este ateu.
Iar cel care cu intenție incorectă (orgoliu, de exemplu) își permite să
schimbe firul vieții altora, în momente în care el se consideră a fi mai
evoluat spiritual decât cei din jurul lui, cel care manifestă
compasiune doar în anumite contexte, selectiv, cel care nu muncește
cinstit, chit că spiritualitatea este domeniul lui de activitate, cel
care se declară credincios, dar nu respectă credința lui, nu va face
pași prea mari pe calea evoluției spirituale.
De asta contează atât de mult micile gesturi, țânțarul pe care nu-l
strivești, felia de pâine oferită fară tam-tam celui care moare de foame
și nu-ți va putea înapoia niciodată ajutorul, munca de zi cu zi făcută
fară să o ajustezi mereu în funcție de pragul comodității tale, de
pragul durerii tale. De asta nu contează mereu cursuri, inițieri,
acordaje și alte lucruri asemanătoare...
…………
Cat de neplacute ni s-ar parea, momentele schimbarii sunt cele care
inseamna cu adevarat ceva in viata noastra. Asa cum spune toata lumea, e
groaznic sa ajungi sa traiesti momente „interesante“, dar asta numai
din perspectiva comoditatii, a durerii, a fricii de nou, de necunoscut.
|
Adevăr Divin
