Oxiterapia, sau terapia cu ozon și oxigen, este o cale naturală
simplă și eficientă de vindecare a bolilor și care asigură totodată o
foarte bună purificare a organismului. Se știe deja la ora
actuală faptul că fiecare celulă a corpului nostru își produce propria
sa cantitate de peroxid de hidrogen (H2O2), care îi permite să-și
dezvolte un „scut antioxidant“. În felul acesta, o celulă sănătoasă nu
poate fi oxidată, în timp ce una bolnavă sau care este infectată, cu
alte cuvinte care are „scutul“ slăbit sau inexistent, este oxidată
rapid. Peroxidul de hidrogen este prezent, în diferite proporții,
în apa mărilor și a oceanelor, în râuri, lacuri, zăpada proaspată, apa
de ploaie, laptele proaspăt al animalelor domestice, laptele de mamă,
fructele și legumele proaspete. La nivelul organismului uman îl
regăsim în aproape toate celulele și cu ajutorul său au loc multiplele
reacții enzimatice. Odată pătrunsă în organism, molecula de peroxid de
hidrogen nu se va descompune niciodată la întâmplare, ci numai în
prezența unui agent patogen sau a unei substanțe cu care ar putea
reacționa. Administrat prin intermediul unei cure adecvate,
peroxidul de hidrogen va reacționa în mod specific în mediul nostru
intern, oxidând rând pe rând metalele grele și reziduurile anorganice,
radicalii toxici eliberați de medicamentele alopate, materiile organice
reziduale incomplet digerate, stomatitele, virusurile, bacteriile,
fungii. Pe măsură ce creștem concentrația de oxigen activ, va începe
oxidarea celulelor moarte, apoi a celulelor muribunde, a celor infectate
și chiar a celor slăbite. În această direcție este semnificativ
faptul că faimoasa apă care izvorăște la Lourdes (Franta) unde a avut
loc apariția Fecioarei Maria și unde au avut loc atâtea vindecări
miraculoase, conține un procent ridicat de peroxid de hidrogen. Cartea „Oxiterapia - secretul terapiilor extraordinare cu ozon și oxigen“
prezintă metoda simplă și eficientă, dar care trebuie urmată cu
strictețe, prin care se ingerează oral peroxidul de hidrogen, într-o
cură minimă obligatorie de 21 de zile, chiar și în zilele de post negru.
Sunt, de asemeni, prezentate efectele secundare, efectele benefice ale
acestei terapii, contraindicații, precauții de mânuire, mărturii și
studii ale unor cercetători care au promovat această terapie naturistă. Terapia
cu oxigen, sau oxiterapia, a fost descoperită de un bacteriolog
american, dr. Rosenow (1924) care a folosit o soluție de 1, 5% peroxid
de hidrogen pentru a distruge un virus foarte puternic care produce boli
mentale (streptococul neurotropic). Acest virus rezistă între -150°C și
+350°C, fiind necesare 96 de ore fierbere pentru a fi distrus în
întregime! Datorită potențialului antiviral foarte puternic al
peroxidului de hidrogen, dr. Rosenow a început studierea sistematica a
folosirii lui pentru tratarea bolnavilor cu boli virale și cu alte
infecții. În prezent, se cunosc peste 30 de metode de oxiterapie
ce folosesc peroxid de hidrogen și ozon, administrate pe căi diferite,
în soluții și concentrații diferite. |