Dicționarul interpretării viselor

pag. 16-17

...de o dorință conștientă sau inconștientă. De exemplu, un bărbat poate visa că este urmărit de oameni ciudați, care încearcă să ii omoare. în cadrul analizei iese la iveală faptul că bărbatul în cauză se simte vinovat de ceva, prin urmare dorința din vis este să poată fi pedepsit pentru greșeala comisă.
Așa cum a definit termenii conștient și inconștient pentru a descrie nivelurile de cunoaștere umană și de funcționare mentală, Freud a definit alți doi termeni, conținut manifest și latent, țot în legătură cu visele. Visul manifest este visul comunicat, cel de care visătorul este imediat conștient. Sursa producătoare a acestui vis manifest poate fi identificată cu ușurință în ceva ce i s-a întâmplat visătorului în ziua sau zilele anterioare, evenimente numite de Freud ”resturi diurne”. Conținutul latent constă în asocieri inconștiente făcute la acel vis și, de obicei, va conduce înapoi, până la o dorință și până la amintiri, emoții și gânduri refulate. Prin urmare, Freud a scris că visele sunt ”calea regală către inconștient”.
Studiind simbolismul alterat al majorității viselor adulților, Freud a enunțat teoria conform căreia gândurile din visul original al visătorului sunt distorsionate de ceea ce el numea ”travaliul visului. Travaliul visului este ”procesul transformării din conținutul latent în cel manifest al visului” prin ”condensare, deplasare și aranjare plastică a materialului visului” (S. Freud, Despre vis, trad. Daniela Ștefănescu, București, Trei, 2011, pp. 23, 48). Adică, subiectele viselor sunt comprimate, iar sentimentele și gândurile interzise sunt atribuite altor perspane, exterioare visătorului. Freud a adăugat și elaborarea secundară la funcțiile travaliului visului, referindu-se la schimbările pe care le face cineva la conținutul visului atunci când, în procesul de reamintire a acestuia, încearcă să îl facă mai logic și mai inteligent.
Un alt proces care afectează conținutul manifest al unui vis este cenzura visului. Cu toate că procesul de refulare slăbește în timpul somnului, cenzura viselor încă cenzurează conținutul viselor, opacizându-l și făcându-l să fie observat de către Eu. La trezire, cenzura - adică rezistența la recunoașterea gândurilor interzise - este și mai puternică, iar visul este uitat aproape imediat. Chiar dacă un vis este amintit, rezistența la înțelegerea viselor, elementul-cheie al cenzurării viselor (1933), este în continuare omniprezentă și îngreunează acest proces.
în timp ce, conform lui Freud, visele reprezintă în primul rând dorințele inconștiente exprimate în mod simbolic, funcția viselor este aceea de paznici ai somnului și de căi de eliberare a impulsurilor frustrate. Acest rol poate fi văzut mai limpede în visele copiilor. Unui copil i se spune că trebuie să meargă la culcare, deși el vrea să continue să se joace. Din moment ce dorința lui de a se juca a fost frustrată în viața reală, copilul visează că încă se joacă în timpul somnului. în general, visele sunt crezute pe măsură ce se desfășoară, prin urmare visul arată dorința ca fiind împlinită și îi permite băiețelului să își continue somnul. Și, asemenea unui paznic de noapte, visul trezește visătorul atunci când conținutul visului este prea încărcat cu neliniște. De exemplu, cineva poate visa că aude bătăi în usa dormitorului, că deschide si că la usă nu este nimeni (fapt care îi permite să își continue somnul). Totuși, dacă bătăile în ușă continuă prea mult, visătorul devine neliniștit și se trezește - și descoperă că la ușă bătea un copil, care avea nevoie de atenția lui.
Metoda lui Freud de interpretare a viselor avea trei etape. în primul rând, pacientul era rugat să nareze conținutul manifest al visului. Apoi, era rugat să facă asocieri la acest vis. Freud putea interpreta visul numai după ce studia conținutul manifest al visului și asocierile acestuia, laolaltă cu informațiile privind visătorul. Alți...