La sfârșitul secolului al XIX-lea Imperiul Britanic a colonizat
India. Colonizatorii și-au folosit puterea militară pentru a-i oprima pe
localnici, a căror disperare a crescut din ce în ce mai mult. Inechitatea
socială și legislația opresivă trasau coordonatele suferinței mute ale
unui popor oropsit. Poporul, despuiat de drepturi mai bine de un secol, a
început totuși să se trezească la viață, să-și recapete graiul și
puterea de a striga către întreaga lume nedreptățile suferite. Și-au
regăsit în plus și curajul de a lupta împotriva lor. În această
perioadă a existat un om care le-a arătat indienilor ce înseamnă
mândria, curajul și i-a învățat tactici inedite de luptă. Neînarmați,
dar animați de setea de dreptate, indienii au reușit să câștige averea
cea mai de preț a națiunii: independența. În fruntea mișcării de
eliberare a Indiei s-a aflat „părintele Indiei“, Mahatma Gandhi, omul
care a biruit violența prin non-violență. Purtând haine modeste, cu un
caracter stoic, cerând cinste și adevăr de la sine însuși și de la
ceilalți, el a călătorit prin întreaga Indie pentru a-i învăța pe oameni
virtuțile non-violenței. Forța nu derivă din capacitatea fizică; derivă din voința de neclintit. Spiritualitatea
nu înseamnă să cunoști scrierile sacre și să te întreții cu discuții
filosofice: înseamnă să cultivi înțelepciunea inimii și să ai o forță
nelimitată. Curajul este prima cerință în spiritualitate. Lașii nu sunt
niciodată morali. Nimic din această lume nu ne aparține: indusiv noi îi aparținem lui Dumnezeu. De ce, atunci, să hrănim vreo frică? | 
Adevăr Divin
