Riscurile parentingului competitiv

pag. 37-38

...Efectului Mozart au afirmat că nu au obținut asemenea rezultate. Și mai mult rău pentru Baby Einstein a produs faptul că unele studii au început să sugereze că, departe de a îmbunătăți abilitățile bebelușilor, filmele educaționale chiar le puteau bloca1.0 echipă de cercetare de la Universitatea din Washington, care a studiat 1.000 de familii în 2006, a descoperit că bebelușii de 8-16 luni care urmăreau regulat filmulețe pentru bebeluși deștepți știau cu 17% mai puține cuvinte decît cei care nu le urmăriseră niciodată. Metodologia a fost pusă la îndoială, dar, cu toate acestea, s-a depus o plîngere la Comisia Federală pentru Comerț, conform căreia firma făcuse reclamă falsă și care inducea în eroare. Nu a fost de ajutor nici faptul că Academia Americană de Pediatrie a anunțat că bebelușii și copiii mai mici de 2 ani nu ar trebui să se uite deloc la televizor.
Pe măsură ce criticile se întețeau, Disney a cedat, le-a rambursat cheltuielile părinților și a modificat sloganul sub care vindea produsul, însă nu înainte ca Baby Einstein să afirme că părinții îi înțeleseseră greșit pretențiile. ”Nu am afirmat niciodată că sînt educaționale”, a spus un purtător de cuvînt al companiei. Nu, se pare că obiectivul a fost tot timpul acela de a le ”induce bebelușilor dragostea față de muzica clasică, artă și natură”.

Jocurile copiilor

Afirmarea jucăriilor educative

Chiar și astăzi, dacă treci printre rafturile celui mai mare râzător de jucării din Marea Britanie, Toys R Us, încă mai poți să crezi că nu e niciodată prea devreme să-ți pregătești bebelușul pentru algebră. Este suficient să citești pe o cutie ce are tabelul învățării de la Fisher Price ca să vezi diversitatea impresionantă de abilități pe care bebelușul le-ar putea deprinde dacă se joacă cu produsul respectiv: alfabetul, cifrele, culorile, formele, cuvintele, antonimele, acțiunile, texturile și manierele, ca să numim doar cîteva.
Iată Efectul Mozart dus la extrem. Nou-născuți care nu știu nici măcar că picioarele lor sînt ale lor sînt încurajați să facă muzică lovind clape de pian gigantice în săli de joacă pentru copii mici. Majoritatea jucăriilor din raionul educativ sînt atît de haotice, încît îți dau migrene. Ar trebui să ne fie milă de sărmanii nou-născuți care au ieșit dintr-un pîntec călduros și întu¬necat ca să fie asaltați de această nebunie săltăreață de plastic, zgomot și culoare.
Dacă nu se mulțumesc să aștepte pînă la școală, părinții pot obține rapoarte de evaluare a bebelușilor și copiilor lor mici. în cazul în care cumperi jucării Leapfrog* - însăși denumirea presupune că țîncul tău va sări peste egalii săi -, te poți conecta la o foaie de calcul care ține șirul abilităților acestuia și ”te ajută să recunoști ariile în care excelează și cele în care ar putea avea nevoie de mai mult sprijin”.
Prezentarea este suficient de prudentă - după experiențele recente din SUA - astfel încît să nu promită explicit că jucăria îți face copilul mai deștept. în schimb, ca printr-o pură coincidență, ambalajele sînt pline de vorbe de duh precum ”Capacitatea de a identifica tipare contribuie la raționamentele algebrice de mai tîrziu”.
Discursul educativ poate fi obositor, dar mesajul este clar. Jucăriile nu mai sînt jucării, ci învățători. în această lume a vitezei, pînă și un lucru simplu ca săritul corzii este însoțit de lumini intermitente ca să se învețe ordinea de zi, ceea ce poate fi testat apoi în ”modul obiectiv”.
Deși aceste jucării presupun un nivel înalt de tehnologie, trebuie să ne întrebăm cum îi vor face față marșului jucăriei electronice. Tot mai multe obiecte pentru joacă sînt accesorii compatibile cu tehnologia tabletei, încărcate cu aplicații educative. Există iBounce, o trambulină echipată cu un suport pentru iPad, și iTeddy, o jucărie moale pe post de suport pentru iPad. Există pînă și o iPotty pentru ca țîncii să se poată juca cu diferite aplicații în timp ce învață să-și controleze nevoile. Sălile de sport pentru nou-născuți sînt dotate cu un suport ca...