Marii inițiați

pag. 23-24

Aceste observații sunt suficiente pentru a demonstra că știința și spiritul modern pregătesc, fără a ști și fără a voi, reconstituirea teosofiei antice cu instrumente mai precise și pe o bază mai solidă. După cuvântul lui Lamartine, omenirea e un țesător care lucrează în urmă la țesătura timpurilor. Va veni o zi în care, trecând de cealaltă parte a pânzei, ea va contempla tabloul magnific și grandios pe care îl va fi țesut de-a lungul secolelor cu propriile sale mâini, fără a vedea altceva decât dezordinea firelor împletite pe dos. În acea zi, ea va saluta Providența manifestată în ea. Atunci se vor confirma cuvintele unei scrieri ermetice contemporane și ele nu vor părea prea îndrăznețe celor care au pătruns destul de profund în tradițiile oculte, pentru a întrezări minunata lor unitate: ”Doctrina esoterică nu e doar o știință, o filosofie, o morală și o religie. Ea e știința, filosofici, morala și religia, din care toate celelalte nu sunt decât niște pregătiri, niște degenerescențe, expresii parțiale sau false, fie că merg spre ea, fie că decurg din ea”.
Departe de mine gândirea deșartă că aș fi dat despre această știință a științelor o demonstrație completă. Ar fi necesar pentru aceasta întregul edificiu al științelor cunoscute și necunoscute, reconstituite în cadrul lor ierarhic și reorganizate în spiritul esoterismului. Tot ce sper să fi dovedit este că doctrina Misteriilor este izvorul civilizației noastre; că ea a creat marile religii, atât ariene, cât și semitice; că creștinismul conduce acolo neamul omenesc, prin rezerva sa esoterică și că știința modernă spre aceasta tinde în mod providențial, prin totalitatea mersului său; că în sfârșit ele vor trebui să se întâlnească acolo, ca într-un port de joncțiune și să-și găsească acolo sinteza.
Se poate spune că pretutindeni, unde se găsește un fragment din doctrina esoterică, ea există în mod virtual în totalitatea sa. Căci fiecare din părțile sale presupune și le zămislește pe celelalte. Marii înțelepți, adevărații profeți au posedat-o cu toții, iar cei din viitor o vor poseda, ca și cei din trecut. Lumina poate fi mai mult sau mai puțin intensă, dar e tot aceeași lumină. Forma, detaliile, aplicațiile pot varia la infinit; fondul, adică principiile și scopul, niciodată. Vom mai găsi în această carte un fel de dezvoltare gradată, o revelație succesivă a doctrinei în diferitele sale părți și aceasta prin marii săi inițiați, dintre care fiecare reprezintă una din marile religii, care au contribuit la constituirea omenirii actuale și a căror suită marchează linia de evoluție descrisă de ea în ciclul prezent, începând cu Egiptul antic și cu primele timpuri ariene. O s-o vedem deci ieșind nu dintr-o expunere abstractă și scolastică, ci din sufletul contopit al acestor mari inspirați și din acțiunea vie a istoriei.
În această serie, Rama ne face să vedem doar incinta templului, Krishna și Hermes ne dau cheile, Moise, Orfeu și Pitagora ne arată interiorul, iar Iisus Christos reprezintă însuși sanctuarul.
Această carte a ieșit în întregime dintr-o sete arzătoare după un adevăr superior, total, etern, fără de care adevărurile parțiale nu sunt decât o amăgire. Aceia mă vor înțelege, care au ca și mine conștiința că momentul prezent al istoriei, cu bogățiile lui materiale, nu e decât un trist deșert din punct de vedere al sufletului și al aspirațiilor sale nemuritoare. Ora este dintre cele mai grave și consecințele extreme ale agnosticismului încep a se face simțite prin dezorganizarea socială. E vorba pentru Franța ca și pentru Europa de-a fi sau a nu fi. E vorba de a așeza pe baze indestructibile adevărurile centrale, organice, sau de a cădea definitiv în abisul materialismului și al anarhiei.
Atât Știința, cât și Religia, cele două păzitoare ale civilizației, și-au pierdut amândouă darul suprem, magia lor, aceea a unei mari și puternice educații. Templele Indiei și ale Egiptului au produs pe cei mai mari înțelepți ai Pământului.