pag. 28-29
CAPITOLUL 2
Ce este simbioza?
”Tranziția de la maimuță la om, asta suntem noi.”
Konrad Lorenz (1903-1989)
2.1. Beneficii reciproce
”Simbioză” este un cuvânt provenit din greacă și înseamnă ”a trăi
împreună”. Simbioza este un concept utilizat atât în biologie, cât și în
psihologie. El este folosit în diverse contexte și are valori diferite.
Ca termen de specialitate, cuvântul ”simbioză” și-a găsit inițial
utilizarea în biologie. La o întâlnire a naturaliștilor și medicilor
germani din 1878, la Kassel, Anton de Bary (1831-1888) a propus
introducerea în biologie a conceptului de ”simbioză” pentru a desemna o
legătură deosebit de strânsă între două tipuri de organisme. Simbioză
înseamnă, în acest context, conviețuirea unor organisme de tipuri
diferite, dar care s-au adaptat unul la altul, pentru un beneficiu
reciproc. Filmele documentare înfățișează într-un mod impresionant
astfel de relații simbiotice, utile ambelor părți:
• când foca tolerează pe pielea ei un anumit tip de mică reptilă, pentru că aceasta ține departe muștele agasante;
• când crocodilul își deschide larg fălcile și îi permite unei mici păsări să îi curețe dinții de resturile de mâncare.
In biologia de azi se pleacă de la premisa că cea mai mare parte a
biomasei de pe Terra este formată din sisteme simbiotice. Ciuperci și
plante, plante și animale, plante și oameni, oameni și animale, micro-
și macroorganisme își permit reciproc să crească și să supraviețuiască.
Respectivii ”parteneri de viață” sunt strâns împletiți în activitatea
lor și trăiesc fie unul lângă altul (”ectosimbioză”), fie unul în corpul
celuilalt (”endosimbioză”). Există nenumărate exemple de forme
simbiotice de viată în natură:
• Animalele marine cum ar fi meduzele, creveții de foc sau scoicile
uriașe trăiesc împreună cu algele, care le furnizează zaharuri si
amidon.
• Caracteristicile ciupercilor Mycorrhiza și ale plantelor cu care
acestea conviețuiesc se completează reciproc. Datorită rădăcinilor,
plantele sunt capabile să extragă apa, substanțele minerale și sărurile
nutritive din pământ. Acestea sunt esențiale pentru plante. Comparativ
cu plantele, ciupercile sunt capabile să extragă mai bine apa și
substanțele minerale din sol, prin rețeaua mult mai fină a rădăcinilor
lor. în simbioză, ciupercile înconjoară rădăcinile plantei gazdă și o
ajută astfel la preluarea acestor substanțe. Ciupercile primesc în
schimb glucoza (amidon, carbohidrați) de la plante, pe care acestea le
produc cu ajutorul clorofilei și luminii solare. Acest lucru are
pentru... |
Adevăr Divin
