Întâlniri solare
Întâlniri solare povestește o experiență așa de intensă încât ea deschide și pentru alții posibilitatea trecerii de la suferință la bucurie, trecerea spre o altă conștiință. |
71.40 64.26 RON (Stoc 0)
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Detalii:
„Ai intrat în casa mea. Știam că ești Tu, cel în care nu puteam crede. Nu îndrăzneam să-mi ridic ochii către fața ta. Cum să-mi imaginez fața Iubirii?” Întâlniri solare povestește o experiență așa de intensă încât ea deschide și pentru alții posibilitatea trecerii de la suferință la bucurie, trecerea spre o altă conștiință. Această transformare e adusă la început de întâlnirea cu o imagine a lui Isus trăită într-o stare de meditație profundă. Această imagine se interiorizează din ce în ce mai mult pentru a deveni substanța însăși a fericirii și a vieții. EL SPUNE: „Teama nu mai face parte din tine. Îți cer îndrăzneala splendidă a unei explozii solare. Îți cer să semeni peste tot un nou ferment, nu prin învățătura unei vorbe care poate fi închisă într-o dogmă sau prin orice formă rigidă de gândire ci printr-o „stare de a fi”, o transparență care este cea a transformării constante a vieții. „Cer miilor de fațete ale libertății tale de a se propulsa în orice loc pentru a forma cu mulți alții rețeaua iubirii pe care am conceput-o asupra planetei. „Îți cer să fii bucuria care înflorește pe toate drumurile lumii. Îți cer să fii eu, sursa infinită a Iubirii. Îți cer să fii într-adevăr tu însăți.” Aceste întâlniri și dialoguri sunt trăite în mod intuitiv, fără nici o formă religioasă. Concepția agnostică despre lume m-a însoțit până atunci. Aceste texte reprezintă un parcurs neașteptat pe care l-am trăit cu o mare intensitate. Sentimentul si percepția pe care le aveam asupra vieții s-au schimbat radical. Un cuvânt mai profund s-a dezvăluit în ființa mea, acela care stă de veghe, poate, în fiecare dintre noi. Acest cuvânt m-a invitat sa mă apropii de o conștiința nouă și de Unitatea vieții. Experiența personală care e evocată aici, îmi pare de natură secundară. Ea servește doar de suport pentru o transformare la care am fost invitată fără să fie inițiativa mea. E oricum posibil ca transformarea să fi fost pregătită de o cale parcursă anterior. Propun celor interesați de aceste texte, și pentru care numele de Christ e atașat unei credințe sau a unei necredințe, să nu dea acestui nume decât o singură semnificație, aceea de „Sursă a Iubirii”. În Întâlniri Solare Isus reprezintă această sursă și eu sunt prima a fi surprinsă, având în vedere ideile pe care mă bazam până în prezent. Prin tot ceea ce este spus în aceste scrieri, sunt adusă să mă pun în discuție cu delicatețe și exigență. Nu îmi este ușor să renunț la maniera mea obișnuită de a gândi și să nu mai fiu în acord cu mediul meu cultural și social. Dar asta mi se cere. Experiența se deschide constant spre „Necunoscut” și punctele de vedere se schimbă pe parcurs ca și cum s-ar ajusta la etapele căii. De fapt, nu înțeleg din punct de vedere rațional ceea ce mi s-a întâmplat și cred că trebuie să fiu destul de modestă pentru a accepta că explicațiile sunt în zadar. O altă „stare de a fi” îmi este propusă, este reflexia unui sine debarasat de frică și condiționări. Această „stare de a fi” îmi este prezentată printr-o imagine solară a lui Isus, care e doar bucurie, compasiune, companie indulgentă și atentă pentru fiecare pas efectuat pe această cale. Nodurile fricii și vinovăției sunt desfăcute, unul câte unul cu dulceață și răbdare. Și pe măsură ce înaintez în această experiență, observ născându-se, subjugată, suflul unei libertăți fără limite. Ea pare să fie în corelație cu un sentiment și chiar cu senzația unei transformări a celulelor corpului meu. Această imagine radiantă a lui Isus anunță nașterea unei epoci noi, în care umanitatea descoperă posibilități noi, sau puțin cunoscute până în prezent, chiar dacă sunt evocate circumstanțe dificile de trăit în limitele unui viitor destul de aproape. Douăzeci și cinci de ani s-au scurs de la Întâlnirea interioară cu o imagine a lui Christ. Impactul a fost atât de intens încât rămâne viu și astăzi. Bucuria, intemperiile și transformările succesive nu au influențat forța sa. Lumina Întâlnirii se continuă pe căi întotdeauna noi și se transformă în fiecare moment. Astfel, an după an, iubirea infinită se oferă fiecărei celule de-ale mele. Trebuie să o ascult constant, dacă nu, pierd rațiunea de a exista. Pentru asta e nevoie să rămân atentă, să culeg ca pe o comoară fiecare scânteie a acestei Prezențe și să nu uit niciodată că ea permite să fie răspândită pe pământ, pe infinitul cerului. Această carte e un fel de dialog dintre o parte din noi înșine conectată cu tot și cealaltă parte, încă îngreunată de suferința de pe pământ. Experiența este trăită în „prezent” acompaniată de uimire și încântare. Partea conectată a luat pentru mine numele de Isus: acest nume e o sursă care transformă privirea și o face deseori extatică. Iubirea se înscrie cu litere de foc. Dacă lumina se modifică cu timpul, ea nu-și pierde niciodată strălucirea. Uitarea, singură, ar putea să o facă să dispară. De asta e scrisă această carte. Fie ca ea să prelungească amintirea acestei alchimii a sufletului. Lumina lumii este simbolizată aici printr-o imagine directă, intimă, tandră și infinită, a unui surâs divin, cel al Christului. Ea dă inimii dorința să exalte sau să se dizolve într-un preaplin de bucurie. |
Cuprins:
PREFAȚA EDITORULUI ... 7 INTRODUCERE ... 9 PREFAȚA 2015 ... 15 PRIMA PARTE ... 17 A DOUA PARTE ... 71 A TREIA PARTE ... 141 POSTFAȚÃ ... 249 |
Fragment:
„Omul-Dumnezeu al viitorului este cel care nu mai este separat de mișcarea secretă care îl leagă de sine însuși, de alții și de univers. Nu mai are chef să omoare pentru că știe că pe el însuși se asasinează. Nu mai are chef să distrugă pământul pentru că înțelege că pământul este originea maternă a ceea ce este el. Nu mai are chef să posede bunuri materiale pentru că știe că niciodată nu își va putea umple golul avidității. Nu mai are chef să preia puterea pentru că înțelege că el este puterea universală a iubirii. Nu mai are chef să îi facă rău vecinului, pentru că știe, că vecinul lui face parte din el însuși, ca o celulă a corpului său. Nu mai are chef să se împartă pe culori, țări, rase sau religii pentru că știe că universul e „unul” și că marele curent care leagă toate lucrurile între ele, este cel al acestei noi frumuseți, care înflorește în inima lui. Nu mai are chef să sufere pentru că în sfârșit atinge tărâmul unei bucurii tot timpul nouă. Recunoaște în el însuși deschiderea divină a propriei sale naturi. Nimic nu îl mai separă și înțelege că viața trece prin el și își continuă traiectoria la infinit.”
„Om nou, dezvoltă-ți aspirațiile către această altă lume pe care o porți în tine însuți. Inima ta este vie, este aceea a universului. Ea poate să se deschidă către toate oceanele și să elibereze torenții iubirii. Nimic nu îi este străin și conține miile de posibilități pe care sufletul tău a ales să le realizeze. Încetează să mai construiești baraje, încetează să te ascunzi în spatele pereților fricii tale. Despoaie-te de propriile scoarțe. Vei vede că lumina nu are nevoie să fie închisă. Descoperă în tine însuți spațiul liber și nou care te transcende.”pag. 31-32 Cuvinte dictate |