Întâlniri solare

„Ai intrat în casa mea. Știam că ești Tu, cel în care nu puteam crede. Nu îndrăzneam să-mi ridic ochii către fața ta. Cum să-mi imaginez fața Iubirii?”

Întâlniri solare povestește o experiență așa de intensă încât ea deschide și pentru alții posibilitatea trecerii de la suferință la bucurie, trecerea spre o altă conștiință. Această transformare e adusă la început de întâlnirea cu o imagine a lui Isus trăită într-o stare de meditație profundă. Această imagine se interiorizează din ce în ce mai mult pentru a deveni substanța însăși a fericirii și a vieții.

EL SPUNE:

„Teama nu mai face parte din tine. Îți cer îndrăzneala splendidă a unei explozii solare. Îți cer să semeni peste tot un nou ferment, nu prin învățătura unei vorbe care poate fi închisă într-o dogmă sau prin orice formă rigidă de gândire ci printr-o „stare de a fi”, o transparență care este cea a transformării constante a vieții.

„Cer miilor de fațete ale libertății tale de a se propulsa în orice loc pentru a forma cu mulți alții rețeaua iubirii pe care am conceput-o asupra planetei.

„Îți cer să fii bucuria care înflorește pe toate drumurile lumii.

Îți cer să fii eu, sursa infinită a Iubirii.

Îți cer să fii într-adevăr tu însăți.”

Aceste întâlniri și dialoguri sunt trăite în mod intuitiv, fără nici o formă religioasă. Concepția agnostică despre lume m-a însoțit până atunci. Aceste texte reprezintă un parcurs neașteptat pe care l-am trăit cu o mare intensitate. Sentimentul si percepția pe care le aveam asupra vieții s-au schimbat radical.

Un cuvânt mai profund s-a dezvăluit în ființa mea, acela care stă de veghe, poate, în fiecare dintre noi. Acest cuvânt m-a invitat sa mă apropii de o conștiința nouă și de Unitatea vieții.

Experiența personală care e evocată aici, îmi pare de natură secundară. Ea servește doar de suport pentru o transformare la care am fost invitată fără să fie inițiativa mea. E oricum posibil ca transformarea să fi fost pregătită de o cale parcursă anterior.

Propun celor interesați de aceste texte, și pentru care numele de Christ e atașat unei credințe sau a unei necredințe, să nu dea acestui nume decât o singură semnificație, aceea de „Sursă a Iubirii”.

În Întâlniri Solare Isus reprezintă această sursă și eu sunt prima a fi surprinsă, având în vedere ideile pe care mă bazam până în prezent.

Prin tot ceea ce este spus în aceste scrieri, sunt adusă să mă pun în discuție cu delicatețe și exigență. Nu îmi este ușor să renunț la maniera mea obișnuită de a gândi și să nu mai fiu în acord cu mediul meu cultural și social. Dar asta mi se cere. Experiența se deschide constant spre „Necunoscut” și punctele de vedere se schimbă pe parcurs ca și cum s-ar ajusta la etapele căii.

De fapt, nu înțeleg din punct de vedere rațional ceea ce mi s-a întâmplat și cred că trebuie să fiu destul de modestă pentru a accepta că explicațiile sunt în zadar.

O altă „stare de a fi” îmi este propusă, este reflexia unui sine debarasat de frică și condiționări. Această „stare de a fi” îmi este prezentată printr-o imagine solară a lui Isus, care e doar bucurie, compasiune, companie indulgentă și atentă pentru fiecare pas efectuat pe această cale. Nodurile fricii și vinovăției sunt desfăcute, unul câte unul cu dulceață și răbdare. Și pe măsură ce înaintez în această experiență, observ născându-se, subjugată, suflul unei libertăți fără limite. Ea pare să fie în corelație cu un sentiment și chiar cu senzația unei transformări a celulelor corpului meu.

Această imagine radiantă a lui Isus anunță nașterea unei epoci noi, în care umanitatea descoperă posibilități noi, sau puțin cunoscute până în prezent, chiar dacă sunt evocate circumstanțe dificile de trăit în limitele unui viitor destul de aproape.

Douăzeci și cinci de ani s-au scurs de la Întâlnirea interioară cu o imagine a lui Christ. Impactul a fost atât de intens încât rămâne viu și astăzi.

Bucuria, intemperiile și transformările succesive nu au influențat forța sa. Lumina Întâlnirii se continuă pe căi întotdeauna noi și se transformă în fiecare moment. Astfel, an după an, iubirea infinită se oferă fiecărei celule de-ale mele. Trebuie să o ascult constant, dacă nu, pierd rațiunea de a exista.

Pentru asta e nevoie să rămân atentă, să culeg ca pe o comoară fiecare scânteie a acestei Prezențe și să nu uit niciodată că ea permite să fie răspândită pe pământ, pe infinitul cerului.

Această carte e un fel de dialog dintre o parte din noi înșine conectată cu tot și cealaltă parte, încă îngreunată de suferința de pe pământ.

Experiența este trăită în „prezent” acompaniată de uimire și încântare. Partea conectată a luat pentru mine numele de Isus: acest nume e o sursă care transformă privirea și o face deseori extatică.

Iubirea se înscrie cu litere de foc.

Dacă lumina se modifică cu timpul, ea nu-și pierde niciodată strălucirea. Uitarea, singură, ar putea să o facă să dispară. De asta e scrisă această carte.

Fie ca ea să prelungească amintirea acestei alchimii a sufletului.

Lumina lumii este simbolizată aici printr-o imagine directă, intimă, tandră și infinită, a unui surâs divin, cel al Christului.

„Omul-Dumnezeu al viitorului este cel care nu mai este separat de mișcarea secretă care îl leagă de sine însuși, de alții și de univers.

Nu mai are chef să omoare pentru că știe că pe el însuși se asasinează.

Nu mai are chef să distrugă pământul pentru că înțelege că pământul este originea maternă a ceea ce este el.

Nu mai are chef să posede bunuri materiale pentru că știe că niciodată nu își va putea umple golul avidității.

Nu mai are chef să preia puterea pentru că înțelege că el este puterea universală a iubirii.

Nu mai are chef să îi facă rău vecinului, pentru că știe, că vecinul lui face parte din el însuși, ca o celulă a corpului său.

Nu mai are chef să se împartă pe culori, țări, rase sau religii pentru că știe că universul e „unul” și că marele curent care leagă toate lucrurile între ele, este cel al acestei noi frumuseți, care înflorește în inima lui.

Nu mai are chef să sufere pentru că în sfârșit atinge tărâmul unei bucurii tot timpul nouă.

Recunoaște în el însuși deschiderea divină a propriei sale naturi.

Nimic nu îl mai separă și înțelege că viața trece prin el și își continuă traiectoria la infinit.”

„Om nou, dezvoltă-ți aspirațiile către această altă lume pe care o porți în tine însuți. Inima ta este vie, este aceea a universului. Ea poate să se deschidă către toate oceanele și să elibereze torenții iubirii. Nimic nu îi este străin și conține miile de posibilități pe care sufletul tău a ales să le realizeze.

Încetează să mai construiești baraje, încetează să te ascunzi în spatele pereților fricii tale.

Despoaie-te de propriile scoarțe. Vei vede că lumina nu are nevoie să fie închisă.

pag. 31-32

Cuvinte dictate

Lasă toate schemele care îți vin din cărți sau din experiențele tale trăite. Ai încredere în mine, realitatea a ceea ce ești tu cu adevărat se trăiește în necunoscut și vine din inima ta. Lasă-te inundată de prezența mea fără niciun reper și fără interdicțiile care ți-au fost imprimate de la o viață la alta. Doar noțiunea greșelii te împiedică să avansezi și să intri deplin în tine însăți.
Tu te zbuciumi pentru că ai vrea să traduci prezența mea prin acte, dar tu nu ai nevoie să mă răspândești în jurul tău. Eu sunt în fiecare și toate ușile sunt deschise. Tu nu ești separată și lumina se propagă din ea însăși.
Adevărata ta dorință, cea mai profundă este o dorință de absolut. Expresia sexualității este unul dintre mijloacele de a întâlni acest absolut. Trebuie acceptată total și văzută ca o bucurie sacră a existenței. Este baza vieții. Ea nu este străină iubirii divine. Ea este pură energie și guvernează nașterea tuturor lucrurilor din univers.
Ființele omenești și bisericile lor separă și împart pentru a acapara puterea. Oamenii vor să stăpânească această energie care îi depășește și de care le e teamă, mai ales când ea scapă regulilor pe care ei le-au stabilit.
Lasă-te purtată de val. Doar necunoscutul este patria inimii tale.
Promisiunea absolutului se poate realiza prin sexualitate când nu înduri nicio dependență. Divinitatea este totală, dar ea este de asemenea tu însăți. Poți să o iubești fără restricții, fără vreo cerere, în deplină libertate. Și te poți simți iubită în întregul tău adevăr fără nicio judecată. Este suficient să lași energia să înflorească cum vrea în lumina inimii tale. Astfel vei putea să înțelegi mecanismul naturii tale adevărate și să te debarasezi de rădăcina interdicțiilor și a vinei care te apasă de atâta timp.
Nimic nu este sacrilegiu și totul este sacru începând cu momentul în care nu suntem tăiați de rădăcinile noastre. Dacă nu ești divizată de tabuuri, sufletul și spiritul se exprimă și prin corp. Aceste trei energii riu fac decât una singură. Când nu mai refuzi nimic, celulele tale se deschid. Ele devin transparente și luminoase. Ele participă la această primă pulsație de viață care creează universul.
Straturile succesive de scoarță pe care le-ai format pentru a te proteja se sparg într-o explozie de lumină care îndepărtează toate fricile.

A paisprezecea întâlnire

Îmi pare că vrei să mă conduci în altă parte. Tu îmi spui: "nu vreau să te conduc nicăieri, decât în iubire". Chipul tău este tandru, puțin trist. Tu spui: "doar iubirea poate face mizeria lumii să se retragă."
Eu mă dizolv în tine. Nu sunt decât una cu tine și lumina ne înconjoară. Eu nu mai sunt nimic decât o bă¬taie a inimii tale. Transmutarea mea se face în interiorul tău. Îmi trebuie să mor și să renasc, să devin izvor și vâlvătaie, să-mi amestec corpul de pământ cu esența ta divină.