Esența psihologiei lui Jung și budismul tibetan

pag. 3-4

Doar prin intermediul trupului său omenesc putea ajunge la comoara cea atât de greu de găsit. Venise acum momentul în care fostul prinț și fostul ascet să-și schimbe din nou viața, să renunțe la calea renunțării de sine și să pășească pe o cale mai echilibrată - Calea de Mijloc. Așa că a mâncat cum se cuvine, s-a îmbăiat și și-a pus haine curate. Siddhartha s-a așezat apoi cu picioarele încrucișate sub un copac pentru a medita și a făgăduit să nu se miște din acel loc până nu va ii găsit comoara mult dorită. Și, într-adevăr, după mai multe zile de meditație la poalele copacului, comoara a venit la el: printr-o străfulgerare, a atins iluminarea, a găsit adevărul pur pe care îl căuta de atâta timp. în acel moment, Siddhartha a devenit Buddha, Cel Trezit.
A trăit o lungă viață împărtășind comoara pe care o descoperise cu mulți semeni, tineri și bătrâni, bogați și săraci, învățați și neînvățați, cu toți cei care erau gata să descopere comoara pentru sine - pentru că această comoară nu se găsea nicăieri altundeva decât în profunzimea minții fiecărui individ. Trupul său muritor și-a găsit sfârșitul în jurul vârstei de optzeci de ani. Prințul Siddhartha Gautama - Buddha - a trăit însă fericit pentru totdeauna în mințile și inimile a milioane de oameni care i-au acceptat mesajul, transformându-1 într-o realitate vie.
Aceasta este povestea lui Buddha Shakyamuni, probabil una dintre cele mai vechi, cele mai des repetate și mai fantastice povești care au existat vreodată. Ea a fost istorisită și a inspirat nenumărați oameni de mai bine de două milenii și jumătate.
Care a fost mesajul pe care Buddha Shakyamuni l-a adus în lume? Mai presus de toate, acela că fiecare ființă umană are potențialul de a atinge iluminarea și să devină un buddha. ”Omul este propriul său stăpân și nu există nicio altă ființă sau o putere superioară care să-i decidă destinul.”
Buddha și urmașii săi de până-n zilele noastre pot doar preda, ghida și indica calea spre eliberare; fiecare persoană trebuie însă să pornească și să pășească pe această cale singură, după cum a făcut și Siddhartha. Individul trebuie să-și păstreze o anumită doză de îndoială sănătoasă față de învățăturile pe care le primește, indiferent care este autoritatea de la care acestea provin, inclusiv de la Buddha, până când valabilitatea lor este confirmată în mod clar prin investigație, analiză și experiență. Numai atunci când am descoperit că învățăturile sunt valoroase și aplicabile propriei noastre vieți ar trebui să le urmăm. în cele din urmă, noi suntem propria autoritate în căutarea spirituală; nu există niciun adevăr revelat, nici scripturi sfinte, nici dogmă și niciun mântuitor.
Esența învățăturii lui Buddha și temelia întregii doctrine budiste ulterioare au fost exprimate în prima sa predică susținută la Sarnath, în apropiere de Benares, după iluminarea sa în noaptea cu lună plină din luna iulie. în această predică a expus cele patru adevăruri nobile:
1. suferința în viață este omniprezentă;
2. sursa suferinței se găsește în pofta egoistă și în toate formele de atașament;
3. sfârșitul, eliberarea și libertatea față de suferință sunt posibile;
4. calea duce de la suferință la eliberare.