Anatomia yoga

pag. 17-18

Capitolul 1

Dinamica respirației

Acest capitol analizează anatomia respirației din perspectiva yoga, folosind celula ca punct de plecare. Această unitate fundamentală a vieții ne poate învăța extrem de multe lucruri despre yoga. De fapt, putem deduce conceptele yoga esențiale din observarea formei și funcționării celulei. în plus, atunci când înțelegem principiile de bază ale unei singure celule, putem înțelege principiile de bază a tot ceea ce este alcătuit din celule, așa cum este corpul uman.

LECȚII DE YOGA DE LA O CELULÃ

Celulele sunt temeliile vieții, începând cu plantele unicelulare și până la animalele cu miliarde de celule. Corpul uman, care este alcătuit din aproximativ 100 de miliarde de celule, își începe evoluția sub forma a două celule nou-create.
O celulă este compusă din trei părți: membrana celulară, nucleul și citoplasmă. Membrana separă mediul intern al unei celule, care este alcătuit din citoplasmă și nucleu, de mediul său extern, ce conține substanțele nutritive necesare celulei.
După ce nutrimentele pătrund în membrană, acestea sunt metabolizate și transformate în energia care alimentează funcțiile vitale ale celulei. Un produs secundar inevitabil al întregii activități metabolice este reprezentat de reziduuri, care trebuie să iasă afară prin aceeași membrană. Orice deteriorare a capacității celulei de a lăsa nutrimentele să pătrundă sau de a elimina reziduurile duce la moarte prin înfometare sau intoxicație. Conceptele yoga aflate în relație cu această activitate funcțională a celulei sunt cele de prana și apana. Conceptele care se referă la proprietățile structurale ale membranei ce susține această funcționare sunt cele de sthira și sukha.

Prana și Apana

Termenul sanscrit de prana este derivat din pra-, un prefix ce înseamnă îna-inte, și din an, un verb ce înseamnă a respira, a sufla și a trăi. Prana se referă la ceea ce hrănește un organism viu, dar a ajuns să însemne și acțiunea de a permite nutrimentelor să pătrundă. în cadrul acestui capitol, cuvântul se va referi la procesele existențiale funcționale în cazul unei singure entități. Scris cu majusculă, Prana este un termen universal, care poate fi utilizat pentru a denumi manifestarea întregii forțe vitale creatoare.
Toate sistemele de viață necesită un echilibru al forțelor, iar conceptul yoga ce completează prana este apana, care este derivat din apa, însemnând în afară, departe sau descendent. Apana se referă la reziduurile care sunt eliminate, precum și la acțiunea în sine de a elimina. Acești termeni yoga esențiali - prana și apana - cuprind funcțiile principale ale vieții la fiecare nivel, de la celulă la organism.

Sthira și Sukha

Dacă prana și apana sunt aspecte ale funcționării, ce se poate spune despre condițiile structurale ce trebuie să existe într-o celulă, pentru ca nutrimentele să intre, iar reziduurile să iasă? Aceasta este funcția membranei - o structură care trebuie să fie suficient de permeabilă pentru a permite substanțelor să pătrundă și să iasă (vedeți figura 1.1). Dacă membrana este prea permeabilă, celula își pierde integritatea, ducând fie la explozia acesteia, din cauza presiunii interne, fie la implozia ei, din cauza presiunii externe.
într-o celulă, la fel ca în toate organismele vii, principiul care echilibrează permeabilitatea este stabilitatea. Termenii yoga ce reflectă aceste polarități sunt Sthira și sukha. în sanscrită, Sthira poate însemna ferm, tare, solid, compact, puternic, stabil, durabil, rezistent sau permanent. Sukha este compus din două rădăcini: su, însemnând bun, și kha, însemnând spațiu. Cuvântul se poate traduce prin ușor, plăcut, agreabil, delicat sau blând. Se referă, de asemenea, la o stare de bine, fără obstacole.
Toate ființele vii de succes trebuie să echilibreze restricționarea și permeabilitatea, rigiditatea și maleabilitatea, persistența și adaptabilitatea, spațiul și limitele. Acesta este modul în care viața evită distrugerea prin înfometare sau intoxicare și prin implozie sau explozie.
Structurile reușite create de om au, de asemenea, un echilibru între sthira și sukha. De exemplu, un pod suspendat este suficient de flexibil pentru a rezista vântului și cutremurelor, dar suficient de stabil pentru a susține greutăți.