Vaccinurile sunt cu adevărat sigure și eficiente?

pag. 21-22

Vaccinurile copilăriei

Vaccinurile sunt injecții care conțin cantități mici de germeni ai bolilor împotriva cărora sunt destinate să protejeze. Se spune despre ele că stimulează organismul să producă anticorpi, adică proteine care apără corpul de o invazie a germenilor vătămători. Termenul ”vaccin” este derivat din ”vacca”, latinescul pentru vacă. Aceasta deoarece materialul provenit de la variola taurinelor (o boală care afectează ugerul vacilor) a fost injectat oamenilor pentru a-i proteja împotriva unui atac de vărsat de vânt.
Ideea vaccinării în scopul prevenirii bolilor datează din 1796. în acel an, medicul britanic Edward Jenner a considerat că lăptăresele care se îmbolnăviseră de variola taurinelor (o boală minoră) nu mai puteau s-o contracteze. Jenner a prelevat material de pe mâna lăptăresei Sarah Nelmes, care se infectase cu variola taurinelor, și l-a inserat într-o tăietură făcută în brațul lui James Phipps, un băiat sănătos de 18 ani. Băiatul a făcut apoi variola taurinelor. După 48 de zile, Jenner i-a administrat material de vărsat. Nu a avut niciun efect. A fost prima vaccinare consemnată în documente.
Astăzi există mai multe vaccinuri. în multe țări, ele sunt răspândite, ba chiar obligatorii. în majoritate, oamenii au încredere și le consideră sigure și eficiente. Totuși, descoperiri legate de mai multe vaccinuri administrate nu sprijină această concluzie.

Poliomielita

Poliomielita este o boală contagioasă provocată de un virus intestinal, care poate ataca celulele nervoase din creier și măduva spinării. Simptomele includ febră, dureri de cap, dureri în gât și vomă. Unele victime dezvoltă complicații neurologice, printre care rigidizarea gâtului și a spatelui, mușchi slăbiți, dureri ale articulațiilor și paralizia unuia sau a mai multor membre ori a mușchilor respiratori. în cazurile grave, poate fi fatală ca urmare a paraliziei respiratorii.
în timpul tratamentului, bolnavul este ținut la pat, pentru a permite membrelor afectate să stea complet relaxate. Dacă respirația este afectată, se poate folosi o mască respiratorie. Ar putea fi necesară și terapie fizică.
în 1955, dr. Jonas Salk, medic și om de știință american, a dezvoltat un vaccin împotriva poliomielitei bazat pe un virus mort (inactivat). La puțin timp după aceea, dr. Albert Sabin, de asemenea medic și om de știință american, a dezvoltat un vaccin împotriva poliomielitei bazat pe un virus activ (oral). Despre ambele vaccinuri se spune că sunt sigure și eficiente în prevenirea bolii.
Descoperiri. Mulți oameni cred în mod eronat că oricine contractează poliomielită paralizează sau moare. Totuși, în majoritatea infecțiilor provocate de poliomielită, se manifestă câteva simptome distinct. De fapt, 95% dintre cei care sunt expuși la virusul natural al poliomielitei nu prezintă ni-ciun simptom, chiar în condiții epidemice. Cam 5% dintre cei afectați vor avea simptome moderate, cum ar fi dureri în gât, înțepenirea cefei, dureri de cap și febră, diagnosticate adesea ca răceală sau gripă. S-a estimat că paralizia musculară apare cam la 1 din 1000 de oameni care au contractat...