Arta hârjonelii

pag. 21-22

...greșesc; e totuși doar o joacă”. Când părinții se hârjonesc cu copiii, ei reacționează atunci când se încalcă regulile, dar nu dau pedepse.
Să nu trageți însă concluzia că hârjoneala îl va transforma pe copilul vostru într-un geniu. Ceea ce vrem să spunem este că hârjoneala, un factor ce stimulează dezvoltarea intelectuală a unui copil, nu este de neglijat. E adevărat că nu avem informații despre copilăria lui Einstein și nu știm cât de mult se juca, dar știm, de pildă, câte ceva despre copilăria lui Dalai Lama. în autobiografia sa, povestește că, atunci când a început să învețe la mănăstire, el și fratele său au fost despărțiți, pentru că altfel s-ar fi jucat toată ziua.

HÂRJONEALA STIMULEAZÃ INTELIGENȚA EMOȚIONALÃ

Să fii inteligent nu înseamnă doar să ai note bune și punctaj mare la teste. Pentru a reuși în viață, omul are nevoie și de inteligență emoțională. Joaca, în special hârjoneala, stimulează inteligența emoțională. Prin urmare, când eu și colegii mei suntem întrebați de părinții îngrijorați ce pot face să le asigure bebelușilor lor accesul la un liceu bun, răspunsul nostru este ”Jucați-vă mai mult cu ei!”
Inteligența emoțională este cea care ne ajută să ne controlăm emoțiile și să descifrăm emoțiile celorlalți. Este lesne de înțeles de ce aceste abilități sunt vitale pentru a ne bucura de succes la maturitate. De asemenea, este ușor să constatăm că, la vârste mici, copiilor le lipsesc aceste abilități. Hârjoneala este de mare ajutor în dezvoltarea lor. în timpul unei hârjoneli pe cinste, părintele și copilul se înfierbântă în toiul jocului și apoi se calmează, ceea ce îl ajută pe copil să învețe cum să își controleze emoțiile puternice, în timpul hârjonelii folosim comunicarea nonverbală pen¬tru a ne exprima emoțiile, iar acest lucru are un impact mult mai mare decât orice cuvinte. în timpul zbenguielii, o hârjoneala în toată regula, părintele și copilul se privesc deseori și se înțeleg din priviri, iar aceasta este cea mai potrivită modalitate de a crea copilului capacitatea de a înțelege - și de a-i păsa de - ceea ce simte celălalt.
Copiii recurg uneori la hârjoneală pentru a-și exterioriza trăiri dificile pe care nu le pot exprima. Se poate întâmpla să izbucnească în lacrimi, să se înfurie sau chiar să muște tocmai atunci când părintele era convins că joaca era exact ce trebuie. Ava, fiica lui Anthony, a avut la vârsta de doi ani o ”perioadă a mușcatului”. Anthony ajunsese să se aștepte ca, de fiecare dată când se jucau, ea să se repeadă, din senin, să-l muște de picior. După ce a încercat să rezolve problema dojenind-o când îl mușca (fără niciun rezultat), Anthony a început să se gândească serios care poate fi cauza. într-un târziu și-a dat seama că Ava îl mușca de obicei atunci când el era prea mult timp ”învingătorul” în lupte și n-o lăsa și pe ea să câștige. Anthony a mai înțeles un lucru, că Ava îl trata cu cele mai cumplite mușcături când venea acasă mai târziu decât promisese. Ava era dornică să se joace cu tata când ajungea acasă, dar brusc își amintea că el nu și-a respectat promisiunea și a întârziat și atunci îl mușca.
După ce s-a lămurit cum stau lucrurile, Anthony a luat măsuri. Și-a propus să se joace mai mult cu Ava. Dacă întârzia, spunea: ”Cine e supărat că tata a întârziat la joacă?” Ava începea să râdă și se pregătea să sară ”la bătaie”. Anthony avea întotdeauna la îndemână un prosop sau o cârpă de bucătărie, pe care i-o arunca Avei în caz că avea chef să muște ceva. în loc să încerce să elimine mușcatul pedepsind-o (ceea ce probabil n-ar fi avut niciun rezultat și ar fi stricat plăcerea jocului), a găsit o modalitate de a accepta pornirile fiicei lui împiedicându-le să se manifeste în mod agresiv (și dureros!).
Când ne păstrăm calmul și acceptăm trăirile copiilor, le transmitem că îi înțelegem și îi iubim așa cum sunt. Procedând astfel îi ajutăm enorm să învețe să-și controleze emoțiile pe care uneori nu le pot stăpâni. Cel mai bun lucru pe care îl putem...