Simona M. Vrăbiescu Kleckner, care a
emigrat în 1965 în Statele Unite, a revenit în mai multe rânduri în țară
după decembrie 1989, dedicându-se ieșirii României din impasul în care o
adusese comunismul. A activat astfel, pro bono, în cadrul
Președinției României, în calitate de consilier personal al
președintelui Emil Constantinescu vreme de 18 luni (iunie 1999–decembrie
2000). Activitatea ei în slujba României este relatată în volumul O mărturie provocată — 1995–2000,
București, 2004, și a fost răsplătită cu Medalia Serviciul Credincios
în grad de Căpitan, conferită de către Președintele Emil Constantinescu,
la București, în decembrie 2000, și cu Medalia Regele Mihai I pentru
Loialitate, de către M.S. Regele Mihai I, la București, la 9 iunie 2008.
„…Iar în zilele când se cocea pâine în
cuptorul mare în care intrau multe turte din aluat de grâu, nu omiteam
să fiu acolo la scoaterea lor din dogoarea cuptorului, pe o lopată lată
din lemn. Rupeam cu poftă un colț din pâinea cea mai rumenă, încă
fierbinte, adulmecându-i mirosul divin. De atunci încoace, când miros o
pâine neagră de grâu prăjită sau încălzită, dacă închid ochii indiferent
unde mă aflu, o asociez cu cea de la cuptorul de la Genune, dându-mi
neta senzație că mă aflu dintr-odată chiar acolo, locul rămas pe veci ca
o temelie de neclintit în sufletul meu.“
Simona M. Vrăbiescu Kleckner este
descendenta unei ilustre familii românești, fiică și respectiv nepoată a
lui George Vrăbiescu și Nicolae Vrăbiescu, remarcabili juriști din
perioada interbelică, și nepoată prin alianță a marelui profesor
latinist Nicolae Herescu.
A absolvit ea însăși Facultatea de Drept
la Universitatea București în 1949, fără să poată vreodată profesa în
domeniu, înainte de a părăsi, în 1965, România comunistă.
În Statele Unite, unde a emigrat, a
obținut două masterate, unul în informatică, la Universitatea Columbia,
în 1969, iar celălalt în drept internațional public, la Universitatea
New York, în 1973. În SUA a lucrat ca asociat curator la Biblioteca de
Drept a Universității New York, între 1969 și 1974, ca șefă a
Bibliotecii Juridice a ONU, între 1975 și 1986, ca șefă a Secției de
Referință și Bibliografie a Bibliotecii Dag Hammarskjöld a ONU, între
1986 și 1987 și, în fine, ca directoare a Bibliotecii Curții de Comerț
Internațional a SUA în perioada 1987–1996.
Între 1991 și 1996 a fost copreședinta
organizației ACORD, comitet politic pentru promovarea democrației în
România, desfășurând o intensă activitate de lobby pentru țara de
origine la Congresul SUA și la alte autorități americane. Din 1997 a
fost aleasă președinta comitetului.
La invitația președintelui Emil Constantinescu, dna Vrăbiescu Kleckner a activat pro bono
în cadrul Președinției României, în calitate de consilier personal al
președintelui Emil Constantinescu vreme de 18 luni (iunie 1999 –
decembrie 2000), interval de timp în care a locuit în București.
Activitatea ei în cadrul ACORD și la Președinția României este relatată
în cele două volume publicate: O mărturie provocată — 1995–2000, București, 2004 și Din exil — Lobby în SUA pentru România, New York, 1990–1998, București, 2006.
Volumul de față constituie prima parte, cea referitoare la România, a memoriilor autoarei. |
Adevăr Divin
