Creștem împreună

pag. 26-27

...adevărat? Gânduri ca: "Niciodată nu va învăța", "N-ar trebui să se poarte așa", "Ar trebui să fie mai responsabil" sunt niște refrene vechi cu care probabil nici nu sunteți de acord. Poate că sunt cuvintele altora, poate sunt expresia fricilor, amintirilor voastre sau a aspirațiilor voastre. Cu siguranță însă, ele stau în calea acceptării și iubirii copilului așa cum e.
• Observați starea în care vă aduc aceste gânduri atunci când le luați în serios. Observați lăuntric cum vă tratați copiii când dați ascultare acestor gânduri.
• Gândiți-vă ce fel de persoană ați fi dacă aceste gânduri nu v-ar trece prin minte. Fără aceste gânduri i-ați putea mai curând răspunde copilului, nu acestui monolog mental, încercați să vă puneți în fața aceleiași situații cu propriul copil, fără prezența acestor gânduri care vă determină să negați și să controlați. Gândul nu va dispărea de la sine. Vă aparține. Imaginați-vă însă fără el. Fără aceste gânduri care vă îngrădesc, și-ar face loc iubirea adevărată, necondiționată.
• Gândiți-vă dacă nu cumva mesajul pe care îl repetă mintea voastră despre copil nu eîn egală măsură valabil și despre voi. Vedem uneori la alții lucruri pe care am avea noi înșine nevoie să le auzim. "Nu ar trebui să se poarte așa" e de fapt "N-ar trebui să mă port așa cu micuțul meu". "Niciodată nu va învăța" poate fi un semnal de alarmă pentru voi, poate că e nevoie să înțelegeți mai bine ritmul în care deveniți părinți, iar "Ar trebui să își mai asume și responsabilități" ar putea fi de fapt o manieră pentru voi de a învăța să vă asumați răspunderea pentru reacțiile voastre mentale și pentru alte laturi ale vieții voastre. Odată ce deveniți conștienți de gândurile care vă duc pe un drum greșit, veți descoperi că sunteți plini de dragoste necondiționată. în loc să rămâneți prinși în plasa grijilor pentru copil, puteți fi, în schimb, prezenți alături de copil, înconjurați de dragoste.
Odată înlăturat acest ghem de gânduri toxice, lumina pe care o răspândiți va putea străbate ființa voastră și copilul va fi privit prin această lumină iubitoare.
A - Atenție îndreptată către copil. Dacă v-ați lămurit că această conversație care are loc în mintea voastră nu are nimic de a face cu el, îi puteți oferi întreaga atenție.
L - Lecția de ascultare a copilului, a ceea ce are de spus, a ceea ce acțiunile lui pot însemna. Ascultați apoi și mai profund. Uitați-vă în ochii copilului și adresați întrebări care îi vor da șansa să vorbească mai mult, iar dacă exprimarea lui e nonverbală, trebuie ca el să știe că a fost înțeles.
V - Validați sentimentele copilului, nevoile pe care le exprimă fără a exagera, fără a filtra lucrurile prin propria voastră percepție. Ascultarea și validarea sunt ingredientele iubirii. Dacă reușiți, veți crea o legătură cu propriul copil și vă veți simți voi înșivă.
E - Transmiteți-i forță copilului, pentru a-și găsi propriile soluții la situațiile care îl supără, credeți în el, în ingeniozitatea lui, nu vă precipitați prea tare și nu vă grăbiți să aveți la îndemână o soluție pentru orice problemă. Copiii vin cu cererile, soluțiile și ideile lor, atunci când li se arată încredere, când sunt liberi de așteptările și de emoțiile părinților.
Sentimentele stau în calea capacității de a acționa cu încredere. Odată ce aceste sentimente sunt eliberate, exprimate, copilul își recâștigă libertatea și concentrarea și fie va renunța cu totul la ce își dorea, fie va propune soluții. în mod natural și rapid, el va parcurge același proces pe care părin-tele l-a parcurs autoanalizându-se.

Clint, un copil de nouă ani, plângea din pricină că sora lui ]oy nu voia să încheie jocul de Monopoly pe care îl jucau împreună. "Vreau să terminăm jocul! Aproape câștigasem!".