| Îngerii și râsu-plânsu
reprezintă un caleidoscop de proze scurte, diverse ca registru narativ
și plasament tipologic, realiste sau misterioase în explorarea unor
universuri afective imprevizibile în dezvoltarea ideației. În mare, e
aici ceea ce s-ar numi Active Fictions Show. Narațiunile sunt de
un laconism galo-latin, dar, în anumite pasaje, sintagme, discursuri
ceva mai ample, „dându-și drumul” spre o fantazare lingvistică, verbocreatorie, sau cvasiverbocreatorie,
în descrierea existenței ușor surdinizate, interiorizate, spre
vis, spre supra-realitate a posibilității noastre de a ne imagina cu
ochii închiși, mijiți sau chiar larg deschiși. În diversitatea textelor
s-ar întâmpla parcă o multiplă deschidere de uși, dar și plasare de
antene pentru captarea semnalelor din psihocosmicitatea
existenței în fantastic, în basm (intelectual, modern), în vis. E o
concomitență (și interacțiune) a cercetării prin artă și a intuiției, a
veridicului și a inefabilului.
Leo Butnaru este un diavol cu barbă
care scapără din copite de sidef la mijloc de rău și de bine, adică
într-o lume din scoarță de măr domnesc plutind pe creasta valurilor ce
le înalță Prutul. Se vrea gladiator de destine, dar nu știe să și-l
păzească pe al său, ceea ce înseamnă că este un poet adevărat.
Leo, ridică vâslele și lasă vântul să
te poarte spre limanul Nistrului românesc, spre Delta uimirilor ce le
adună Europa lângă Ceatalul Ismail, spre misterele Carpaților. (Fănuș
Neagu)
Deși trăitor în lumea Prutului de
dincolo, Leo aparține organic literaturii române. Ai spune că trăiește
la București, Rădăuti sau Râmnicu Sărat... (Mihail Gălățanu) |
Adevăr Divin
