Astăzi...

Ceva despre „Astăzi...”

De o viață citesc cărți care... m-au crescut și m-au bucurat.

De zece ani editez și scriu cărți prin care îmi doresc să contribui la creșterea și la bucuria celor care le citesc. În fiecare carte citită, scrisă sau editată mi-am lăsat părți din suflet și mi-am (re)găsit alte părți de suflet

,,Astăzi...,, este pentru mine o carte specială; îmi este cea mai dragă și o simt foarte aproape de mine. Este specială pentru că mi-am dorit ca ea să existe pentru bucuria mea. bucuria unui joc pe care să-l joc cu alți oameni. Un joc în care mi-am dorit să te prinzi și tu, să-l jucăm împreună...

Da, m-am trezit într-o dimineață de aprilie cu ideea ei în minte și în suflet. Am luat-o ca pe un joc, ca pe o idee hazlie de copil năstrușnic. ,,Ce-ar fi, într-o zi, să chem o mulțime de oameni în jurul meu și să ne povestim un pic din viață? Așa...simplu și pur, să ne deschidem mintea și inima , să le punem în palmă sub formă de cuvinte, să le privim? Să ne bucurăm împreună de frumusețea, strălucirea, bogăția, diversitatea și unicitatea minților și sufletelor noastre? Cum ar fi?,, Îmi imaginam cum ar fi și simțeam Bucurie, bucurie, atâta bucurie încât nu știam ce să fac cu ea. Așa că am vrut să-mi împart bucuria acestui joc imaginar cu oricine o vrea să vină spre el.

Am scris la repezeală anunțul despre acest joc, care putea să ia formă unei cărți în care fiecare își scrie propria filă de jurnal, în una și aceeași zi: 30 aprilie. Am postat pe pagina mea (de facebook), am trimis și mesaje cu invitația unor oameni pe care-i cunosc personal, i-am rugat să dea invitația mai departe dacă vor... și jocul a prins contur.

...peste o sută de oameni, trăirile, gândurile acțiunile lor de-a lungul unei zile oarecare. despre asta este cartea ,,Astăzi...,,. Am scris-o împreună.

,,Astăzi...,, este un joc pe care l-am inventat pentru că am vrut să fim mai aproape. Eu mai aproape de mine. Tu mai aproape de Tine. Eu mai aproape de Tine. Tu mai aproape de Mine.

Mai aproape de noi înșine. Mai aproape de celălalt. Mai aproape de viețile noastre.

Mă bucur și îți mulțumesc că ai acceptat să ne jucăm împreună acest joc: ,,Astăzi...,,

Dacă ți-a plăcut poți continua jocul asta în fiecare zi...

Și îi poți invita și pe alții să se joace sau măcar să privească.

Să scrie, să citească ori să povestească ceva despre ei...ceva despre noi...

...Ceva despre Astăzi...

Clara Toma,

editor, inițiator și coordonator proiect ,,Astăzi...,,

Dimineata afară era înnorat. După ce mi-am hrănit pisicuța, am mâncat micul dejun - lapte cu cereale. Mi-am terminat tema la matematică iar apoi am citit din ,,Cuore, inimă de copil,,. M-am jucat FIFA 2015 iar apoi am cusut la traistuța pentru ora de abilități practice. M-am plimbat împreună cu mami spre școală.

Totul a decurs normal .Prima ora-limba germană apoi a urmat cursul de baza (matematică) iar eu, ca de obicei, termin primul calculele iar rezultatul e mereu corect.

Astăzi a fost aniversarea școlii și am mâncat tort.

Mereu aștept cu nerăbdare ora de sport deoarece e favorita mea, iar pentru ca norii s-au imprastiat a iesit soarele si am jucat otbal in curtea scolii. Din pacate astazi am jucat mai prost decat de obicei, n-am dat niciun gl si am primit putine pase de la colegi. Nu mi-a placut cum am jucat astazi.

De la scoala am mers in parc la terenurile de tenis, am fost la antrenament. Dupa aceea m-am intors acasa. A venit buni sa stea cu mine cat mami a fost plecata. Dup ace am mancat, ea a spalat vasele, a udat florile si s-a jucat cu mine sah chinezesc. Dupa aceea am facut dus si m-am culcat.

30-IV-2015

Alex Toma

10 ani si 10 luni

Astazi…30 aprilie

La naiba, nu știu de ce mi-au dat lacrimile. Ce parte din mine resimte atâta emoție în față angajamentului de a scrie astăzi încât se manifestă prin lacrimi? Cu ce e diferit scrisul de azi față de scrisul din atâtea mii și mii de zile în care am umplut sute de agende și mega-biți de memorie virtuală cu stropi din mine? Cu ce diferă scrisul de azi față de tot ce am scris și am răspândit către ceilalți de-a lungul anilor prin scrisori, e-mailuri, notițe, articole, recenzii, cărți?

Poate o să reușesc să-mi răspund…

Se pare că în sfârșit mi-am însușit dreptul la intimitate; se pare că sunt conștientă de puterea de a mi-l exercită atunci când doresc, în limitele pe care le doresc. Se pare că nu mai confund sinceritatea, autenticitatea și transparență cu expunerea nudității interioare în orice colț de conversație; se pare că o foaie albă de hârtie așezată în față mea nu mai e doar un potențial spațiu al exhibării. Cum mă simt cu asta? am un nod în gât, respir cu efort, am senzație de gol în stomac și lacrimi în ochi. Mă simt că în față unei pierderi. Ce am pierdut de fapt câștigând capacitatea de a-mi recunoaște și proteja lumea interioară de priviri din afară? Ce am câștigat de fapt pierzându-mi compulsia ,,curajoasă,, a confesiunii în piață publică?

Poate o să reușesc să-mi răspund…

…până la urmă, intimitatea este acel spațiu pe care-l pot împărți cu mine însămi și/sau cu altcineva deopotrivă într-o încăpere cu ușile bine închise și cu obloanele trase, în vârf de munte ori în mijlocul mulțimii ; intimitatea este un spațiu auto-protejat prin însăși trăirea ei .

ce aleg să nu exprim în cuvinte rânduite nu ai cum să citești printre rânduri…

iar ce alegi să nu afli nu vei află indiferent în ce limba aș scrie ori aș vorbi.

… dacă aș alege totuși să arăt către ceilalți, oare cum aș putea face că ei să vadă prin fereastra (în)cadrată a cuvântului (oricât de deschisă ar fi ea) Lumea ASTA infinită pe o care simt conținându-mă și pe care simt că o conțin astăzi după ce m-am trezit din visul în care ființa pe care o iubesc mi-a prins palmele între palmele sale și prin căldură acestui gest simplu mi s-au coagulat alchimic toate lumile, toate timpurile,toate gândurile, toate trăirile, toate iluziile , toate realitățile, toate personajele în care ajunsesem să mă dispersez !?!

A-mi ține ferestrele cu sau fără perdele, grădina cu sau fără gard, jurnalul deschis pe masă sau încuiat în sertar este doar o alegere ca oricare altă… cu o multitudine de premise și de consecințe.

Astăzi… aleg să vorbesc cu mine atât de în șoaptă încât s-ar putea ca tu, neauzindu-mă, să îți dorești să te asculți pe Tine .

Astăzi... îmi simt inima aproape de inima ta.

Și mi-e bine așa.

Clara T

Nu cred în motivație. Ea ne ajută să începem lucruri, dar ceea ce ne ajută să ajungem departe sunt obiceiurile. Așa că, mai mult de jumătate din ceea ce fac pe parcursul fiecărei zile (și, automat, a vieții mele) o reprezintă... obiceiurile.

Timpul este singura resursă distribuită în mod democratic pe această planetă. Singurul fel prin care observ trecerea lui este faptul că îmi văd copiii crescând, descoperind lumea și împărtășindu-mi lucrurile noi pe care le află sau abilitățile pe care le dobândesc cu viteza luminii.

Viața este o sumă de zile.

Ziua, o sumă de experiențe.

Experiențele, o sumă de emoții.

Emoțiile, o sumă de reacții care oglindesc atitudinea noastră față de ceea ce considerăm a fi realitate.

Iar reacțiile sunt efectul gândirii noastre.

Schimbându-ne gândirea, ne schimbăm viața.

Andrei Rosu