Lumea și demonii ei

pag. 46-47

...obținerea cunoașterii accesibile omului - ne învață că nu putem spera mai mult decât la o îmbunătățire progresivă a cunoașterii, învățând din propriile greșeli, într-o apropiere asimptotică de Univers, dar cu precizarea că certitudinea absolută ne va scăpa pentru totdeauna.
Vom fi mereu împotmoliți în eroare. Rezultatul maxim la care fiecare generație poate aspira este acela de a reduce puțin marja de eroare și de a contribui la îmbogățirea corpului de date. Marja de eroare este o evaluare a nivelului de veridicitate a cunoașterii noastre. Marja de eroare apare de multe ori în sondajele de opinie (de exemplu, "o incertitudine de plus sau minus trei procente"). închipuiți-vă o societate în care fiecare discurs public din ședințele parlamentare, fiecare reclamă televizată, fiecare predică ar avea atașată o marjă de eroare.
Una dintre marile porunci ale științei este: "Nu te încrede în argumente bazate pe autoritate". (Oamenii de știință, fiind biologic primate și fiind astfel înclinați către ierarhii de dominanță, nu ascultă întotdeauna această poruncă.) Prea multe astfel de argumente s-au dovedit greșite și chiar dureroase. Cei aflați pe poziții de autoritate trebuie să-și dovedească afirmațiile asemenea tuturor celorlalți. Această independență a științei, faptul că uneori nu este dispusă să accepte înțelepciunea convențională, o face periculoasă pentru doctrine mai puțin autocritice sau cu pretenții de certitudine.
întrucât știința ne conduce către o înțelegere a lumii așa cum este ea și nu așa cum ne-am dori să fie, descoperirile acesteia pot să nu fie mereu comprehensibile sau satisfăcătoare. Uneori, ar putea fi nevoie de puțin efort pentru a ne restructura sistemele mentale. O parte a științei este foarte simplă. Atunci când devine complicată, se întâmplă de obicei pentru că lumea este complicată - sau pentru că suntem noi complicați. Când ne îndepărtăm de știință fiindcă ni se pare prea dificilă (sau pentru că a fost predată incorect), renunțăm la capacitatea de a ne influența viitorul. Devenim dependenți de alții. încrederea pe care o avem în noi înșine ne este erodată.
Dar când depășim în sfârșit această barieră accesând rezultatele și metodele științei, când reușim să înțelegem și să aplicăm cunoașterea astfel obținută, simțim aproape întotdeauna o profundă satisfacție. Acest lucru este valabil pentru noi toți, dar mai ales pentru copii. Ei se nasc cu o puternică dorință de cunoaștere, dar chiar și atunci când își dau seama că trebuie sâ trăiască într-o lume modelată de știință, sunt de prea multe ori convinși în adolescență că știința nu este pentru ei. Știu din experiență personală - atât în momentele în care mi s-a explicat știința, cât și în cele în care am explicat-o altora - cât de satisfăcătoare este cunoașterea științifică a unui lucru, înțelegerea bruscă a sensului unor termeni și a subiectelor discutate sau dezvăluirea unor mistere adânci.
în întâlnirea sa cu Natura, știința suscită în mod invariabil o stare de reverență și de înfiorare. însuși actul înțelegerii este o celebrare a unirii, a fuziunii - chiar dacă la o scară foarte modestă - cu măreția Cosmosului. Iar creșterea cumulativă a cunoașterii la nivel mondial transformă știința în decursul timpului aproape într-o meta-minte transnațională și transgenera-
țională.
Cuvântul "spirit" vine dintr-o rădăcină latină care înseamnă ,a respira". Ceea ce respirăm este aer, care constituie un lucru material, oricât de subtil ar fi acesta. în pofida diferitelor sensuri atribuite acestui termen la nivel tradițional, în cuvântul "spiritual" nu există nicio indicație necesară că vorbim despre ceva diferit de materie (inclusiv materia din care este alcătuit creierul) sau despre ceva aflat dincolo de sfera științei. Uneori, simt că pot folosi acest termen cu toată libertatea. Știința nu este doar compatibilă cu spiritualitatea, ci este chiar un izvor profund de spiritualitate. Când recunoaștem locul pe care îl ocupăm într-o imensitate de ani-lumină și în trecerea veacurilor sau când înțelegem complexitatea, frumusețea și subtilitatea vieții, suntem cuprinși de un puternic sentiment de exaltare combinată cu umilință, care este fără îndoială de ordin spiritual, la fel cum sunt emoțiile pe care le trezesc în noi marea artă, marea muzică sau marea literatură, sau actele de abnegație curajoasă cum sunt...