pag. 24-25
...respectivă! Din păcate,
asemenea constatări ne sugerează direct cât de limitate sunt încă
activitățile pentru cercetarea și aplicarea în mod util a ”fizicii
invizibilului” - atât în dezvoltarea științelor moderne, cât și în
timidele încercări de a extinde investigațiile asupra altor corpuri
cerești și chiar de a înțelege manifestările Inteligențelor superioare
existente în spațiu...
în sine, acea ”pată violetă”, ca terminal al unei ”coloane de
energie” dirijate din spațiu tocmai în acea ”zonă activă Hoia”, a avut
desigur la bază o determinare foarte complexă, stabilită la un înalt
nivel științific de ființe inteligente dintr-un neștiut locaș galactic,
mult mai avansate în cunoaștere!
Albert Einstein a întrevăzut în cadrul teoriei generale a
relativității posibila creare prin anumite energii a unor trasee
spațiale, imaginând scurtarea acestora prin străpungeri directe ale
”curburilor spațiului” deformat de imensele forțe gravitaționale
generate de marile mase ale diferitor stele și ale planetelor gigantice.
Ulterior, reputatul fizician american John Wheeler a dezvoltat
matematico-fizic această ipoteză, evidențiind posibilitatea creării unor
”tuneluri topologice spațiale” în care Timpul și Spațiul ar fi anulate!
Au urmat și alte contribuții teoretice ale altor fizicieni care,
continuând ideea producerii unor ”viduri cuantice” prin ”energii
negative”, au relevat și mai extins posibilitatea unor asemenea
realizări fantastice ale ”ingineriei spațiale” bazate pe cunoașteri
științifice foarte avansate!
[O descoperire foarte interesantă, oarecum mai recentă, a
fizicianului american Ronald Mallet (de la Universitatea Connecticut) ar
putea sugera eventual și o explicație a ”marii pete violete”
invizibile. Pornind de la faptul că fotonii luminii nu au masă, dar au
energie, Ronald Mallet a ajuns să constate că anumite radiații din
spectrul luminii pot influența gravitația; or, întrucât gravitația
influențează și Spațiul-Timp, el a lansat ipoteza că tunelurile
topologice pentru călătorii galactice (în care Spațiul-Timp să fie
anulat) ar putea fi obținute prin generarea unor ”coloane de fotoni”
având o frecvență vibratorie mai ridicată! Oare înregistrarea
fotografică a straniei ”pete violete” din exteriorul pădurii Hoia ar
demonstra valabilitatea ipotezei fizicianului din Connecticut?] în fapt,
portaluri ale diferitelor ”trasee pentru deplasări intragalactice” -
așa cum am evidențiat și în cartea Marile taine ale omenirii (Polirom,
2013) - au tot fost edificate în spațiu și până la Pământ încă din
îndepărtate ere chiar până în zilele noastre! Or, și în spațiul
Pământului, nu au fost amplasate nicăieri la întâmplare; locurile lor au
fost alese întotdeauna în funcție de existența anumitor fluxuri de
energie - atât spațiale, cât și terestre - favorabile ”întreținerii” lor
în timp, dar și pentru anumite acțiuni pe Terra, concepute de
Inteligențe galactice mult mai evoluate. Era oare ”pata violetă” un
asemenea ”terminal”, însă al unui alt fel de ”tunel galactic”, diferit
de ”portalurile terminale” surprinse fotografic în Egipt și în țara
noastră la muntele Rarău? (Fotografiile acestor portaluri le-am redat
mai recent în lucrarea Dezvăluiri din invizibil - Polirom, 2014, la
figurile 58; 59; 60.) într-un atare cadru efectiv ”fantastic”, față de
”puținul” pe care îl putem cunoaște, este evident că și tulburătoarea
”citire” a documentului fotografic unicat dezvăluie o importantă
realitate obiectivă ascunsă în invizibil, sugerând că ipoteza ”spațială”
este întru totul posibilă. Probabil că, după un timp, așa cum ni s-a
”oferit” și pentru clarificarea veracității portalului de la Giseh prin
fotografia ulterioară a portalului de pe valea Nilului, ni se... |
Adevăr Divin
