„Starck. Creațiile lui, eclectice, inovatoare, magnifice,
impresionante, înglobează o gamă largă de proiecte, de la cele banale la cele
insolite. Ele fascinează și scandalizează deopotrivă prin aceea că reconsideră
normele, încalcă regulile bunului-gust, sunt insolente și subversive. Exuberant
și înțelept, visător, însă teribil de lucid, hazliu și cerebral, Philippe
Starck cultivă contrariile. De aici și provine complexitatea lui. Dincolo de
imaginea personajului public ancorat în material prin densitatea creațiilor
sale, pe care le produce „așa cum își secretă un melc balele”, se dezvăluie
Philippe-omul. Omul care, supunând materia, o și neagă în același timp.
Gânditor autodidact și spontan, cu capul în nori și totodată metodic, este
dispus către o reflecție nemijlocită, ce scoate la iveală un om luminat care îi
luminează pe cei din jur, un om cult care îi ajută pe ceilalți să se cultive,
un iubitor al bogăției limbii franceze și al eleganței gestului, ca și a
verbului. El se înscrie astfel în linia tradițiilor umaniste, suprarealiste, romantice,
amestecându-le și combinându-le.” ◘ Gilles Vanderpooten
„Întotdeauna am considerat materia, chiar și viața ca fiind
vulgare. Nu sunt un mare iubitor al vieții. De altfel, îmi e greu să mă
integrez, și chiar să o conștientizez. Trebuie să mă ciupesc ca să încerc să
percep experiențele trăite. Să mi se tragă asta din faptul că mă simt instalat
în relativitatea einsteiniană? Am avut întotdeauna senzația că nu există nimic.
E mai mult decât o senzație – mă aflu în acea stare în care nu există nimic. În
viziunea mea, totul nu este altceva decât o formă de organizare a energiei.
Pielea mea, masa de lemn, motocicleta de metal, cauciucul, o oglindă... toate
acestea nu sunt altceva decât niște structuri atomice. În fața ochilor mei se
găsesc doar niște nori de pulbere fină care, din când în când, se organizează
pentru a căpăta formă sub privirea mea. Am impresia că nimic nu există, în
afară de ceea ce numim sau privim. Concepția mea despre viață poate fi
ilustrată prin imaginea unui om cu o lanternă care pășește în noapte, prin
beznă totală. Nu există decât ceea ce e luminat de lanternă. O mulțime de
lucruri ajung în bătaia luminii, dar de îndată ce nu mai sunt luminate,
încetează să mai existe. Exact asta este și viața mea.” ◘ Philippe Starck
|
Adevăr Divin
