Ziua în care Andy Murray a câștigat la Wimbledon a fost momentul în care și-a
schimbat întreaga viață, precum și ziua în care m-am gândit: „Nu va mai trece
mult timp până când îi vom spune Sir Andy.“ Murray joacă acum la un cu totul
alt nivel.• Boris Becker
Andy Murray. Campion la Wimbledon
39.00RON
(Stoc 0)
Indisponibil
×
Anunță-mă când „Andy Murray. Campion la Wimbledon” e disponibil(ă)
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Este un moment deosebit pentru un jucător de orice
naționalitate când câștigă la Wimbledon, dar e mult mai mult atunci când
concurezi pe iarba de acasă și ești primul britanic din ultimii 77 de ani care
ține în brațe trofeul. Marea Britanie așteptase acest eveniment de mult timp.
În minutele, orele și zilele de după finală, sunt sigur că Murray spunea în
sinea sa: «Oau!», dar cred că îi va lua o vreme până să-și dea complet seama ce
anume a făcut pe Terenul Central. Va exista un moment, poate peste câteva luni,
când va înțelege – este posibil ca asta să nu se întâmple până în momentul în
care va reveni la England Club în 2014 - pentru a gusta din privilegiul
campionului de a deschide turneul prin primul meci pe Terenul Central. Să se
întoarcă în calitate de campion la Wimbledon va fi ceva special pentru Murray,
genul de moment despre care va dori să le povestească nepoților.
Fuseseră două săptămâni dintre cele mai imprevizibile – Rafa Nadal pierduse în
prima zi, Roger Federer și Maria Șarapova fuseseră eliminați în ziua a treia,
iar Serena Williams nu răzbătuse până la treburile serioase de la finalul
turneului – iar turneul de la Wimbledon 2013 urma să se termine prin haosul și
criza din mintea lui Andrew Barron Murray. Când Murray, la serviciu cu
avantajul celor două seturi și al conducerii cu 5-4 în decisiv, ajunsese la
40-0 pentru a avea șansa a trei mingi de campionat, exista o voce lăuntrică
ce-i spunea: „Andy, ești pe cale să câștigi la Wimbledon. Ești pe cale să devii
primul campion britanic cu pantaloni scurți, primul britanic ce va ridica
deasupra umerilor trofeul de la epoca lui Fred Perry încoace.” Până la urmă, de
fapt acea voce îi spunea: cine își pierde serviciul pe iarbă de la 40-0?
Serios, cine poate fi într-atât de nesăbuit încât să facă una ca asta?
Adevăr Divin
