pag. 19-20
Capitolul II
Secrete de familie
Există secrete și secrete. Fiecare om are dreptul la ”grădina lui
secretă” și la intimitate. Fiecare are dreptul și datoria de a se
proteja - inclusiv de propria familie. Nimeni nu datorează nimănui ”tot
adevărul” (exceptând, desigur, secretul confesiunii sau al anchetei
judiciare).
Dar a păstra secretul pentru ”binele” copiilor înseamnă adeseori a
le face acestora un mare rău. Secretele de familie pot fi devastatoare.
Crimă, viol, incest, avort, faliment, beție, boală mentală, timp
petrecut în închisoare, origine etnică, apartenență politică sau
religioasă... Oricât de mare ar fi rușinea legată de un eveniment ținut
secret, ea rămâne mult sub ceea ce își vor putea imagina copiii sau
nepoții care caută ”adevărul”...
Pentru că numeroase lucruri considerate astăzi normale (de exemplu, o
naștere înainte de căsătorie) au provocat adevărate drame în secolele
al XlX-lea și al XX-lea.
A depozita suferința
O ”loialitate familială invizibilă”, dar apăsătoare, îi determină pe
unii indivizi să devină sensibili la evenimente survenite la o anumită
vârstă, dată sau perioadă și să manifeste o asemenea fragilitate în
momentele respective încât să se îmbolnăvească ori să sufere un
accident. O femeie poate dezvolta o boală mentală când copilul ei ajunge
la vârsta pe care o avea ea însăși atunci când propria mamă a murit în
împrejurări tragice sau a fost internată într-un spital de psihiatrie
sau a fost spitalizată {sindromul de aniversare). Potrivit psihologului
Josephine Hilgard, legătura de la bunică la mamă și la fiică este
semnificativă din punct de vedere statistic.
Dar omul nu dispune numai de psihism pentru a se exprima.
Ne exprimăm prin cuvinte, dar și prin ”limbajul corpului”, prin
mimică, postură, îmbrăcăminte, sexualitate, emoții, prin utilizarea
spațiului și a timpului... și prin tăcere.
Asistenții medicali știu bine că și leziunile cutanate, simptomele
și bolile pot constitui un mod de exprimare. Iar ei sunt cei care ne-au
ajutat să înțelegem ceea ce numim astăzi beneficiile secundare ale unei
boli.
Dacă o persoană a trebuit să dezvolte, de voie, de nevoie, o
atitudine stoică față de tot ceea ce a însemnat suferință corporală în
copilăria ei, ea va avea tendința să ignore mai târziu această
simptomatologie corporală, într-atât încât se va îmbolnăvi brusc și în
mod grav atunci când va izbucni o criză care nu este recunoscută ca
atare. Invers, dacă un copil nu primește atenție din partea părinților
săi decât atunci când este bolnav, el va dezvolta o atitudine în care
boala este un ”bun” ce echivalează cu satisfacerea imediată a nevoii de
atenție. în cazul unei patologii, trebuie căutat întotdeauna sensul
acesteia. De multe ori, el este ascuns și, câteodată, nici nu poate fi
găsit. Totuși, trebuie încercat, pentru că ”fatalitatea” nu are cum să
fie singura cauză a unei boli.
Incestuos sau comis în afara cercului familial, abuzul sexual,
indiferent sub ce formă, constituie întotdeauna o tragedie pentru
victimă. Nimeni nu poate nega acest lucru. Dacă evoluează într-un mediu
sănătos, copilul va putea să manifeste |
Adevăr Divin
