Dumitru Constantin Dulcan - un promotor al noii spiritualități

pag. 38-39

DUMITRU CONSTANTIN-DULCAN - ÎNTRE MIRCEA ELIADE ȘI ARSENIE BOCA

Mircea Eliade, un teoretician al spiritualității universale, în mod special prin opera sa Istoria credințelor și ideilor religioase, este singurul nume lângă care, respectând desigur proporțiile, l-aș așeza pe Dumitru Constantin-Dulcan, deși fiecare dintre ei mi se pare singular în peisajul spiritual românesc. Nu mă opresc acum la a dezvolta asemănările și deosebirile dintre Eliade și Dulcan, dar îi văd pe fiecare dintre ei în spiritualitatea românească, așa cum îi văd pe "Sfinții Închisorilor" și, desigur, pe Părintele Arsenie Boca. Dacă Arsenie Boca poate fi considerat un lider spiritual, poate unul dintre puținii lideri spirituali ai României, și pe Eliade îl văd un strălucit teoretician al fenomenului spiritual universal, pe Dumitru Constantin-Dulcan îl văd undeva între știință și religie, între Mircea Eliade și Arsenie Boca, între teorie și practică spirituală sau și în una, și în cealaltă! Este interesant să remarc un amănunt, aparent neînsemnat, legat de spiritualitatea românească: ea s-a născut în sânul unei epoci ateiste, ca fenomen secundar al epocii, reprimat în timpul regimului comunist, dar - în același timp - plin de sevă, de forță și de lumină. Eliade, Dulcan, Boca, dar și "Sfinții Închisorilor", precum multe alte figuri emblematice pentru fenomenul spiritual românesc, au apărut firesc în spațiul nostru cultural, aproape nevăzuți, dar cu toții compun parcă "frumoasa floare de lotus" care a crescut din noroi. Regimul ateist, în inconștiența sa, a crescut cea mai frumoasă floare pentru acest popor, divina floare a spiritului, care dovedește, iată, că Dumnezeu devine măreț și manifest când omul îl neagă.
Dumitru Constantin-Dulcan este o petală a acestei flori, căci el, ca și părintele Arsenie Boca, a apărut în peisajul spiritual românesc în anii optzeci, cu o carte care a scurtcircuitat vigilența cenzurii comuniste, Inteligența materiei] Spiritul cititorului s-a recunoscut îndată în această carte sublimă care, îmbrăcată în vălurile cercetărilor și ale cunoașterii științifice privind mișcările lumii materiale, demonstra subtil și strălucit că "materia e inteligentă", e vie și e mișcată de spiritul fără de care nu poate fi concepută existența. Dumnezeu a trecut liniștit printre atei la vremea aceea și a făcut-o prin Inteligența materiei, altfel decât trecea Arsenie Boca peste gărzile care-l păzeau la pușcărie, dar... asemănător cumva. Inteligența materiei s-a "teleportat" printre atei într-o vreme în care în România dispăruse până și învățământul psihologic, periculos pentru conștiința care se închina puterii îndoielnice a Eului. Această carte îl așază pe Dumitru Constantin-Dulcan într-o poziție unică în spațiul spiritual românesc, făcându-l un pionier al spiritualității practice sau al Noii Spiritualități. Grația divină, care 1-a călăuzit...