Rostul fundamental al teologiei este, potrivit lui Lossky,
angajarea minții într-o relație personală cu Dumnezeu, ceea ce face persoana părtașă
la divino-umanitatea lui Hristos oferită în Biserică. Întemeindu-se pe gândirea
Sfinților Părinți, Lossky o actualizează în mod creator printr-o reflecție critică – mai ales asupra temei persoanei – încercând, printr-un demers totodată fidel
și liber, să exprime într-un limbaj contemporan elementele tradiției
bisericești. Lossky, asemenea Sfinților Părinți, vedea o strânsă legătură între
dogmă și viața duhovnicească, refuzând ruptura falsă și distrugătoare dintre teologie
și spiritualitate, de unde și acest termen de: „teologie mistică”,
preluat de la Pseudo-Dionisie: Dogma [...] trebuie să fie trăită de noi ca o
lucrare în decursul căreia, în loc să adaptăm taina la modul nostru de înțelegere,
va trebui, dimpotrivă, să veghem la [...] o prefacere lăuntrică a duhului
nostru, spre a ajunge capabili de trăirea mistică.”
• Michel Stavrou |
