Starețul Paisie Velicikovski (1722–1794) a inițiat o mare mișcare de renaștere duhovnicească întemeiată pe întoarcerea la Părinții Filocaliei și rugăciunea lui Iisus, ale cărei reverberații se resimt până astăzi.Veritabil „roman monahal”, Autobiografia Cuviosului Paisie oferă o mărturie vie asupra anilor săi de ucenicie duhovnicească. Continuand relatarea aventurii spirituale paisiene, Viatț lui Paisie scrisa de monahul Mitrofan surprinde din interior etapele uneori dramatice ale constituirii comunitatii paisiene pana la moartea staretului.Publicarea alaturi de aceste documente a biografiilor romanesti, a unor texte liturgice si, mai ales, a Așezămintelor care au reglementat viata comunitatilor paisiene speram sa contribuie la o reconsiderare lucida a locului si rolului lui Paisie in istoria spiritualitatii panortodoxe si romanesti, si la o precizare a coordonatelor exemplaritatii si actualitatii renasterii spirituale propuse de el.„Eu sunt absolut sigur ca, daca Mantuitorul nu ne-a pedepsit pentru prabusirile morale si nevredniciile ce au urmat si daca El a acoperit de slava neamul nostru, ridicandu-i toate umilintele istorice, aceasta bogata indurare i-a fost cucerita de veacul transfigurat al paisianismului. E veacul de aur al Ortodoxiei romanesti” (Nichifor Crainic).