„Marea reușită a acestei cărți vine, probabil, din încercarea de a transforma erosul în nodul gordian al celor două aspirații. Pe de o parte, dragostea eroului pentru Maitreyi îi dă acestuia senzația unei perpetue aventuri, compuse din sentimente irepetabile și trăiri care îndeamnă la uitarea de sine. Pe de altă parte, eroina romanului se constituie în singurul punct fix al contemplației sale, fiind investită cu toate calitățile absolutului. Toată strategia narativă a discursului e orientată în aceasta direcție, ceea ce face din Mircea Eliade unul dintre cei mai inteligenți constructori de universuri românești din toată literatura română.“• Gheorghe Crăciun
Adevăr Divin
