Devenita bestseller imediat dupa publicarea sa in 1991, Istoria popoarelor arabe s-a impus in timp ca o lucrare clasica. Hourani cuprinde intr-o privire panoramica o intreaga civilizatie, cu oamenii si conjuncturile care au modelat-o. Expunerea sa porneste de la cristalizarea si expansiunea islamului si viata de zi cu zi in societatile arabo-musulmane, urmareste ascensiunea si decaderea Imperiului Otoman, pentru a ajunge la dominatia europeana si formarea culturilor nationale. Noua editie aduce informatiile la zi, analizind evenimente esentiale pentru intelegerea lumii arabe, ca schimbarea liderilor in Siria, Maroc si Iordania, atacurile teroriste din Statele Unite, criza din Irak sau redeschiderea conflictului dintre israelieni si palestinieni.
„Aceasta carte scrisa de unul dintre cei mai respectati specialisti in lumea araba si Orientul Mijlociu este o lectura utila deopotriva pentru incepatorii in domeniu si pentru experti. Este istorie in stil mare. Ea contribuie la o mai buna intelegere a arabilor, atit din trecut, cit si din prezent.” • New York Times Book Review
„O lucrare excelenta, poate chiar una de referinta. Hourani explica sintetic aspecte extrem de complicate care trebuie intelese pentru ca evenimentele contemporane sa aiba sens. O carte complexa si captivanta.” • Washington Post Book World
„O prezentare fascinanta a unei civilizatii vechi de 14 secole.” • Independent on Sunday
Cuprins:
Partea ICrearea unei lumi (secolele al VII-lea - al X-lea)Capitolul 1. O noua putere intr-o lume vecheCapitolul 2. Formarea unui imperiuCapitolul 3. Formarea unei societătiCapitolul 4. Cristalizarea islamuluiPartea a II-aSoocietatile arabo-musulmane (secolele al XI-lea - al XV-lea)Capitolul 5. Lumea arabo-musulmanaCapitolul 6. Zona ruralăCapitolul 7. Viata oraselorCapitolul 8. Orasele si conducătorii lorCapitolul 9. Căi ale islamuluiCapitolul 10. Ulama si cultura lorCapitolul 11. Direcții de gandire divergenteCapitolul 12. Cultura de la palat si cultura popularăPartea a III-aPerioada otomana (secolele al XVI-lea - al XVIII-lea)Capitolul 13. Imperiul OtomanCapitolul 14. Societățile otomaneCapitolul 15. Schimbarea echilibrului de putere In secolul al XVIII-leaPartea a IV-aEpoca Imperiilor europene (1800-1939)Capitolul 16. Puterea europeană si guvernele reformiste (1800-1860)Capitolul 17. Imperiile europene si elitele dominante (1860-1914)Capitolul 18. Cultura imperialismului și reforma Capitolul 19. Apogeul puterii europene (1914-1939)Capitolul 20. Noi moduri de viață și de gîndire (1914-1939)Partea a V-a Epoca statelor-natiuni (incepind cu 1939)Capitolul 21. Sfirșitul imperiilor (1939-1962) Capitolul 22. Societăți în schimbare (anii ”40 și ”50 ai secolului XX)Capitolul 23. Cultura națională (anii ”40 și ”50 ai secolului XX)Capitolul 24. Apogeul arabismului (anii ”50 și ”60 ai secolului XX)Capitolul 25. Unitatea și dezbinarea arabe (din 1967) Capitolul 26. O neliniște a spiritelor (din 1967) Postfață Harti Familia Profetului Imam-ii știți Califii Dinastiile importante Familiile domnitoare in secolele al XIX-lea și XX Hashimitii Note Bibliografie Index de termeni
Fragment:
La începutul secolului al Vll-lea apare o nouă mișcare religioasă la marginea marilor imperii, cel al bizantinilor și cel al sasanizilor, care dominau emisfera vestică a lumii. La Mecca, un oraș din vestul Arabiei, Muhammad a început să îndemne oamenii la o reformă morală și la supunere față de voința lui Dumnezeu, așa cum era exprimată în ceea ce el și adepții lui acceptau ca fiind mesaj divin revelat lui și apoi transcris într-o carte, Coranul. în numele noii religii, islamul, armate formate din locuitori ai Arabiei au cucerit țările îmvecinate și au întemeiat un nou imperiu, califatul, care a inclus o bună parte din Imperiul Bizantin și în întregime pe cel sasanid, întinzîndu-se din Asia Centrală pînă în Spania. Centrul de putere s-a mutat din Arabia la Damasc, în Siria, sub califii umayyazi, apoi la Bagdad, în Irak, sub abbasizi.…în secolul al X-lea califatul se destrăma, în Egipt și Spania apărînd califate rivale, dar unitatea socială și culturală care se dezvoltase în cadrul acestuia s-a menținut. O mare parte a populației devenise musulmană (adică adepți ai religiei islamului), chiar dacă se păstraseră și comunități iudaice, creștine sau de altă religie; limba arabă se răspîndise și devenise mijlocul de transmitere a unei culturi care încorporase elemente din tradițiile popoarelor contopite în lumea musulmană și își găsea expresia în literatură, în sistemele juridice, teologice și spirituale. în diferite medii geografice, societățile musulmane și-au creat instituții și sisteme specifice; legăturile stabilite între țările din bazinul mediteranean și cele din zona Oceanului Indian au creat un singur sistem comercial, determinînd schimbări în agricultură și meșteșuguri și asigurînd condițiile de dezvoltare a marilor orașe, cu o civilizație urbană etalată prin clădiri realizate într-un stil arhitectural specific…