...cum țipă și strigă la trupul tău mort. Copilul ți-ar putea striga: ”Cum ai putut să-ți petreci atâta timp muncind când ai fi putut să te joci cu mine?” partenera de viața ți-ar putea spune: ”Nu mi-ai spus niciodată la ce te gândeai; acum e prea târziu!” profesorul pe care l-ai prețuit te-ar putea mustra pentru că ”ți-ai abandonat minunatul talent de a scrie eseuri în favoarea băuturii și a drogurilor”. Nu lăsa să li se stingă vocile decât după ce și-au exprimat pe deplin frustrarea. începe, în schimb, să-ți închipui jurămintele pe care le vei face față de tine însuți pentru a pune în practică lucrurile care vor face ca situația să fie diferită atunci când vei muri cu adevărat. Notează cel puțin cinci lucruri și, timp de o lună, în fiecare dimineață înainte să-ți începi ziua, citește-le și jură să le înfăptuiești: promite să începi să te iubești, să ai grijă de ceilalți și toate celelalte lucruri pe care cei mai mulți nu reușim să le facem.
Dincolo de această carte
Bineînțeles, s-ar putea să nu fie suficient să citești această carte și să faci un exercițiu. Din păcate, simpla dorință de-a fi diferiți nu ține cont de măsura în care modelele noastre obișnuite sunt întipărite sub forma unui set dat, uzual de unde cerebrale și substanțe chimice. Pentru a rezolva această problemă, e inevitabil să refaci traseul de-a lungul ramurilor care te-au condus în acest punct. Poți face asta în nenumărate feluri. Există o mulțime de cărți de dezvoltare personală care oferă excelente exerciții de analiză a trecutului emoțional. Sunt și multe romane extrem de utile și am sugerat câteva titluri în următoarea secțiune, Temă pentru acasă. într-adevăr, uneori cărțile pot constitui în sine o revelație suficientă - deși pentru cei predispuși să-și intelectualizeze problemele, cititul nu este decât o evadare cerebrală, care nu duce la schimbări reale în comportament sau în calitatea vieții.
Fără nicio îndoială, în cazul altora practicile spirituale sunt de foarte mare ajutor. Așa cum am spus mai sus, e mai puțin probabil ca oamenii care au un ritual săptămânal să sufere de o boală psihică decât cei care nu au. Asta nu înseamnă neapărat că sunt mai sănătoși emoțional, dar este posibil să fie. Nu contează ce practică religioasă sau spirituală sau ce cod etic alegi, important e s-o faci. în cazul abuzului de alcool sau droguri, să zicem, există un nivel practic la care religia le poate fi de ajutor adolescenților. Pe scurt, dacă religia le interzice consumul, iar ei sunt evlavioși, atunci nu sunt expuși riscului. Asta nu înseamnă că vor fi sănătoși emoțional; dimpotrivă, evlavia îi poate face pe unii să se simtă inhibați și asupriți. Dar abținerea de la consumul exagerat de substanțe sporește șansele menținerii sănătății psihice. în mod indirect, se poate observa că aderarea la un anumit cod etic te ajută să eviți luarea de decizii autodistructive când e vorba de hedonism, de exemplu (a avea aventuri sau a fi dependent de jocuri de noroc). Nu trebuie să luăm în derâdere nici obiceiurile bune, cum ar fi o dietă sănătoasă, exercițiile fizice regulate și alocarea unui timp suficient pentru odihnă. Unii oameni pot folosi aceste obiceiuri, însoțindu-le de tehnici de relaxare, precum yoga și meditația, ca pe niște cărămizi cu care să-și construiască o viață mai bună.
Toate acestea par să pună semnul egalității între sănătatea emoțională și virtutea spartană. Nimic mai greșit. Excesul, bucuria dată de plăcerile trupești - fie că e vorba de mâncare, sex sau stări și senzații induse chimic - nu sunt rele în sine. Problemele apar doar atunci când aceste plăceri devin compulsive. Atâta... pag. 125-128
|
Adevăr Divin
