Nan-in i-a răspuns: „La fel ești și tu. Ai fost suficient de atent încât să observi că ceașca este plină și nu mai încape nimic în ea; de ce nu ești la fel de atent și cu tine însuți? Cum de nu observi că dai pe-afară de opinii, filozofii, doctrine și scripturi? Știi deja prea multe, eu nu mai pot să-ți ofer nimic. Ai făcut tot acest drum degeaba. înainte să vii la
mine, trebuia să-ți golești ceașca mai întâi, astfel încât să pot turna
ceva în ea.”
Vă spun însă că voi ați venit la o persoană încă și mai periculoasă.
Nu, eu nu vă voi permite să vă goliți ceașca, fiindcă atâta timp cât
ceașca va continua să existe, voi o veți umple la loc. Sunteți atât de
dependenți de obiceiul de a umple orice vedeți, încât n-o veți lăsa
nicio clipă să rămână goală. în momentul în care vedeți vacuitatea
undeva, începeți numaidecât s-o umpleți. Sunteți atât de speriați de
vacuitate, vă e atât de frică de ea: vacuitatea vă apare ca moarte. O
veți umple imediat cu ceva. Nu! Eu v-am invitat aici ca să spargeți
ceașca de tot, astfel încât chiar dacă ați vrea să o umpleți, să nu mai
aveți ce.
Vidul înseamnă că nu mai există nicio ceașcă pe care să o umpleți.
Toți pereții au dispărut, iar podeaua s-a prăbușit: ați devenit un abis.
Atunci mă pot turna înlăuntrul vostru, în felul acesta, dacă ați
permite, multe ar fi cu putință. Dar permisiunea presupune ardoare,
întrucât ea urmează abandonului. Vidul înseamnă abandon.
Nan-in i-a zis profesorului: ”înclină-te, supune-te, golește-ți
capul, sunt gata să mă revărs.” Profesorul nici nu-și formulase încă
întrebarea și Nan-in îi oferea deja răspunsul, întrucât în realitate nu
era nevoie să fie pusă nicio întrebare. întrebarea este mereu aceeași.
Fie că mă întrebați, fie că nu, eu știu care este întrebarea
voastră. Sunteți atât de mulți aici, dar eu știu întrebarea fiecăruia
dintre voi, fiindcă aceasta este una singură: anxietatea, angoasa, lipsa
de sens, futilitatea acestei vieți - nu știți cine sunteți. Dar, pe de
altă parte, sunteți deja plini. Dați-mi voie să sparg ceașca. Tabăra
aceasta de meditație va fi o distrugere, o moarte. Dacă sunteți gata să
fiți distruși, atunci vom putea construi ceva nou. Fiecare distrugere
poate deveni o naștere creatoare. Dacă sunteți gata să muriți, puteți
începe o viață nouă, puteți să renașteți.
Eu sunt aici în calitate de moașă. Așa obișnuia Socrate să spună: un
maestru este doar o moașă. Vă pot oferi ajutor, protecție, îndrumare -
dar atât. Fenomenul în sine, transformarea, vi se va întâmpla vouă. Vă
va durea, pentru că nicio naștere nu este posibilă fără durere. Va ieși
la iveală multă suferință, pentru că ați acumulat-o și acum trebuie să
vă eliberați de ea. Va fi necesară o purificare, un proces de catharsis.
Nașterea este asemănătoare morții, dar își merită prețul. Din
întunericul suferinței se naște o nouă dimineață, răsare un nou soare.
Atunci când simțiți că întunericul vă copleșește, dimineața este foarte
aproape. Când suferința devine insuportabilă, beatitudinea este pe cale
să apară. Nu încercați să fugiți de suferință - acesta este punctul în
care puteți rata totul. Nu încercați să o evitați, să treceți pe lângă
ea. Nu încercați să găsiți căi ocolitoare - nu, nu va merge așa. Treceți
prin ea. Suferința vă va arde, vă va distruge, dar ceea ce este real nu
poate fi distrus. Va fi distrus numai gunoiul pe care l-ați acumulat.
Tot ceea ce poate fi distrus nu face parte din realitatea ființei.
Atunci când totul va fi distrus, vă veți simți indestructibili,
nemuritori. Atunci când cineva trece în mod conștient prin moarte,
realizează că viața este eternă.
în cele câteva zile pe care le veți petrece aici cu mine este
posibil să se petreacă multe lucruri, însă primul pas este să vă
amintiți să treceți prin suferință. De multe ori creez situații care
înseamnă pentru voi suferință, situații care scot 1a suprafață lucruri
reprimate din voi. Nu le împingeți la loc, nu le ascundeți. Lăsați-le să
se manifeste liber. Dacă reușiți să vă eliberați suferința, durerea
reprimată din voi, vă veți elibera de toate aceste emoții. Numai atunci
când toată suferința va fi conștientizată și abandonată complet este posibil să fie trăită starea de beatitudine.
|
Adevăr Divin
