| Oamenii nu caută înăuntrul lor: le rămâne o speranță. În ziua în care vei căuta în tine, vei vedea că nu ești. În ziua în care vei căuta în tine, deodată va fi un imens spațiu gol... și e imens de beatific, de frumos, de plin de pace. Tu nu ești acolo; nu e niciun zgomot. La asta se referă Hui-neng atunci când spune: ”Nu există oglinda 
minții. Unde s-ar putea praful aduna? A ști asta înseamnă a sti torul.”
 Priviți în voi. Oamenii cred că: ”Suntem răi”, dar voi nu existați, 
deci cum ar putea răutatea să se adune? Oamenii cred că: ”Suntem buni”, 
dar cum e lucrul acesta cu putință? Voi nu existați; cum ați putea să 
fiți buni? Oamenii cred că: ”Suntem morali și imorali și așa și pe 
dincolo”, dar totul atârnă de ideea de ”eu”. Ca să fii bun e nevoie mai 
întâi de ”eu”, ca să fii virtuos e nevoie mai întâi de ”eu”. Ca să fii 
păcătos sau ca să fii sfânt e nevoie mai întâi de ”eu”. Fără ”eu”, nu 
vei avea nimic de care să agăți ceva. De ce-ai să-ți agăți bunătatea, 
păcatul sau sfințenia?
 De aceea zenul insistă că nimeni nu e păcătos și nimeni nu e sfânt, 
că nimic nu e bun și nimic nu e rău. Toate deo¬sebirile sunt create de 
ego. Deosebirile sunt create pentru ca egoul să poată exista prin 
intermediul lor. Când privești în tine nu găsești nici sfânt, nici 
păcătos, nici bun, nici rău - nici viață, nici moarte. Toate deosebirile
 dispar.
 în acel neant, devii una cu Dumnezeu. EȘTI una cu Dumnezeu - ai fost încă de la început.
 Așadar frica e aceea că dacă vrei să-1 cunoști pe Dumnezeu, va 
trebui să dispari; așa că nu privești în ființa ta. Frica e aceea că 
dacă privești în tine ai putea fi fericit...
 Oamenii spun întruna că ei vor să fie fericiți, dar eu rareori dau 
peste cineva care vrea cu adevărat să fie fericit. Oamenii se agață de 
nefericirea lor. Din nou același joc. Nefericirea îți dă ceva de făcut. 
Nefericirea îți dă o ocupație, în nefericire poți să te eviți, ești 
preocupat. Bucuria nu-ți dă nicio preocupare, nu trebuie să pleci 
nicăieri. în bucurie te dispersezi din nou și dispari. în nefericire, 
ești acolo - ești acolo cât se poate de mult. Nefericirea te face să 
simți într-un mod foarte solid că ești. Când ești fericit, începi să 
dispari. Când ești cu adevărat fericit, nu exiști, iarăși nu exiști, 
într-o stare de beatitudine, iarăși dispari.
 Vorbiți despre rai, dar continuați să dați naștere iadului fiindcă 
numai în iad puteți exista. Nu puteți exista în rai. Se spune că George 
Bernard Shaw ar fi zis: ”Dacă n-o să fiu primul în rai, atunci nu vreau 
să mă duc în rai. Vreau să mă duc în iad, dar acolo să fiu primul; nu 
vreau să fiu al doilea.” E bine și în iad, dar spune egoul: ”Fii primul,
 fii cel care conduce.” E bine și în iad dacă rămâne egoul; în rai nu e
 bine dacă egoul trebuie lăsat în urmă.
 Voi ați vrea să fiți în rai cu ego cu tot. Cereți imposibilul. Lucrul acesta nu se poate întâmpla.
 Religia care există pe pământ e falsă, e o prefăcătorie, există doar
 cu numele, dar ea răspunde dorinței voastre. Ea răspunde unei anumite 
dorințe, dorinței voastre de a vă preface că sunteți religioși. Voi nu 
vreți să fiți religioși, dar vreți să vă prefaceți că sunteți. Și vreți 
să vă prefaceri în așa fel încât nici măcar voi înșivă să nu vă 
descoperiți prefăcătoria. Vreți să vă prefaceri în așa fel încât să nu 
vă întâlniți niciodată nas în nas cu prefăcătoriile voastre, așa că în 
acest scop e pusă la punct o structură foarte elaborată. Iar structura 
aceea elaborată e biserica. Evitați acea structură dacă vreți cu 
adevărat să deveniți religioși. Iar dacă nu sunteți religioși, nu 
sunteți deloc!
 Vreau să vă spun paradoxul acesta: sunteți numai atunci când nu 
sunteți, fiindcă sunteți numai când egoul a dispărut, iar voi sunteți 
Dumnezeu. Acesta e primul principiu. Nu vi-l spun, iar voi nu-1 auziți 
de la mine.
 S-a petrecut odată:
 Mașina s-a stricat din senin, în mijlocul pustietății. El s-a târât sub mașină, să vadă unde era problema. Ea s-a târât sub mașină, să-i țină lanterna. Acolo jos era chiar plăcut și intim, astfel că în scurtă vreme au uitat de reparațiile la mașină. Deodată o voce a întrebat: „Și, mă rog, cam ce credeți că faceți voi doi acolo?”
 |