Fragment din Introducere
Ori de câte ori m-am referit la Buddha, mi-am adus aminte
de o poezie a lui Tagore, în care marele nostru poet si marele adorator al
Înteleptului a relatat o legendă buddhistă, poezie pe care am citit-o în
manualul meu de clasa a V-a.
Într-o dimineată de iarnă, când nicăieri nu se vedea nici un fir de
floare, un grădinar zări un lotus care înflorise prin cine stie ce minune. Omul
a alergat la rege ca să-i vândă floarea. Regele, care tocmai iesise în
întâmpinarea lui Buddha, s-a bucurat să găsească o ofrandă atât de potrivită,
chiar neasteptată. Dar se afla si un bogătas care avea acelasi gând. În timp ce
ei doi se disputau, fiecare oferindu-i grădinarului câte o sumă incredibilă, el
s-a răzgândit.
- Ce-ar fi să-i vând floarea chiar lui Buddha, ca să câstig si mai mult!
si-a zis el.
Ajungând în parc, l-a văzut pe Iluminat asezat sub un copac. Era
fericirea întruchipată. Uitând de bani, omul a pus lotusul la picioarele
Înteleptului.
- Ce vrei, băiatule? l-a întrebat Buddha cu nemărginita-i compasiune.
- Doar binecuvântarea ta, Măiestre! i-a răspuns grădinarul.
Cât l-am invidiat pe acel personaj din poveste. Nici nu pot să-mi
imaginez ce au simtit oamenii de acum 2500 de ani când ei l-au văzut si l-au
auzit pe Buddha.
Învătăturile marelui Întelept au circulat multă vreme pe cale orală; au
fost înregistrate în scris mult mai târziu, probabil în mileniul care a urmat.
Colectia sfaturilor lui Buddha, însirate în poezii scurte, există în limba pali
- limba veche indiană folosită în canoanele buddhiste, precum si în tibetană si
chineză. Poartă titlul Dhammapada. Dhamma provine din cuvântul sanscrit dharma
- lege, religie, dreptate etc. Și pada are multiple sensuri - cale, temelie,
vers. Astfel, titlul poate fi tradus ca „Temelia legii”, „Calea dreptătii” sau „Rostirea
religioasă”. Versiunea indiană a textului are 423 de distihuri, aranjate
tematic în 26 de capitole.
Au fost enuntate păreri că unele versuri puteau să fie adăugate ulterior
de alte persoane. Dacă lucrarea păstrează si transmite spiritul buddhist, este
inutil să ne ocupăm de polemici.
Filosoful indian Sarvepalli Radhakrishnan se referă la o anecdotă. Odată,
un om arogant si-a permis să i se adreseze lui Buddha într-un mod jignitor. Cu
zâmbetul pe buze, Profetul i-a răspuns: „Îmi pare rău că am pierdut un prieten”.
Ideea apare într-o poezie din Dhammapada: „Supărarea trebuie supusă
calmului; răul trebuie supus binelui. Zgârcitul trebuie tratat cu generozitate,
mincinosul, cu adevăr”.
În cântul XV dedicat Fericirii, se spune: „Să nu urâm pe nimeni, chiar
dacă trăim între oameni care ne urăsc. Asa vom fi fericiti”.
Se explică mai departe: „Nu este focul mai cumplit decât patima; nu este
răul mai puternic decât ura. Egoismul este tristetea cea mai mare; linistea
este fericirea cea mai profundă”
Primul cânt ne învată: „Niciodată nu vei scăpa de ură, dacă tot mereu te
gândesti - acela m-a înjurat, acesta m-a bătut, el m-a întrecut sau el mi-a
furat bunurile. Niciodată nu te va chinui ura, dacă nu te gândesti la cei care
ti-au făcut rău”.
Sfaturile lui Buddha au fost îndreptate spre eforturile omului
individual pentru a se ajuta singur, fără să astepte să fie ajutat de oameni
sau zei.
”Gândurile tale rele îti fac mai rău - zice Buddha - decât ti-ar face un
dusman. Gândurile tale bune te-ar ajuta mai mult decât te-ar ajuta părintii tăi
sau orice altă rudă”.
Învătăturile lui Buddha au fost formulate în cuvinte simple,
transparente. Ele au subliniat eticul mai mult decât metafizicul. Această latură
a gândirii Înteleptului marchează importanta momentului Buddha în
spiritualitatea indiană. El a descătusat pe omul simplu de la ritualele inutile
si a eliberat pe intelectual de la polemici nefolositoare.
”Dacă un singur cuvânt îti aduce linistea - afirmă Buddha - el este
preferabil unei mii de cuvinte rostite fără nici o noimă. Stăpâneste-te pe tine
si vei fi superior cuceritorilor lumii”.
Între rigoarea ritualistică a religiei brahmanice si cultul hedonic
sustinut de filosofia materialistă indiană „lokayata”, religia buddhistă a
stabilit o cale de mijloc, un ideal al vietii cumpătate.
|