Mă socoteam pregătit să scriu un roman. […] Era mai mult decât un roman autobiografic. Voiam să fie în același timp un document exemplar al adolescenței. Imi propusesem sa nu inventez nimic, nici sa infrumusetez, si cred ca m-am tinut de cuvant. Imi spuneam ca, pentru intaia oara, un adolescent scrie despre adolescenta si scrie intemeiat pe „documente”.