«...Era în timpul ocupației. Eram pe atunci mare
Protosinghel al Sfintei Arhiepiscopii a Atenei. M-am dus într-o zi la
Ministerul Educației. Acolo l-am găsit pe guvernatorul german, care vorbea cu
ministrul. Convorbirea avea loc în limba germană. Mi-am dat seama însă că tema
convorbirii era părintele Augustin, care slujea atunci în Macedonia, și că
dispozițiile neamțului numai bune nu erau față de părintele Augustin. Am
intervenit și l-am rugat pe ministru să mă prezinte și să-i spună
guvernatorului să ceară de la mine informații referitoare la părintele
Augustin... Peste câteva zile a venit personal guvernatorul la biroul meu, la
Arhiepiscopie, cu un translator, precum și cu alți trei, să le spun stenografi.
L-a așezat pe unul aici, pe altul mai jos, iar pe altul mai încolo. Și atunci,
imediat, a început o rafală de întrebări peste mine. Când am încheiat, mi-a
spus: S-a hotărât execuția lui Augustin Kandiotis. După câte mi-ați spus, ezit
să merg mai departe. Voi porunci ca urmărirea lui să fie mai vigilentă și mai
sistematică. La cel mai mic lucru care va apărea împotriva lui, va fi executat,
dar și voi veți răspunde. Cred că în Biserică există un aparat infernal, care
funcționează rău, împotriva armatei de ocupație...
Când a plecat, am luat penița și i-am scris câteva rânduri părintelui Augustin: „Părinte Augustine, se întâmplă asta și asta. Viața ta atârnă de un fir de
ață. Te vor urmări continuu. Fii atent la fiecare pas al tău. Fii atent, fii
atent, fii atent...“
Iubiții mei, primesc o scrisoare pe care ar trebui ca și eu, care sunt
episcop, și voi care sunteți mireni, să o avem deasupra patului și s-o citim în
fiecare zi:
„Iubitul meu părinte Hristofor. Am primit scrisoarea ta și îți mulțumesc
pentru dragostea ta. Îți mulțumesc și pentru sfaturile tale, pe care însă nu le
voi respecta. Viața mea nu valorează nici doi bani. Dacă n-or să mă ucidă
germanii, mă va mânca un urs din pădurile Macedoniei. Așadar, mai bine să cad
slujind și apărând poporul nostru martiric și părăsit de toți. Dacă nu te voi
revedea, să ne întâlnim în Veșnicie.
Cu dragostea lui Hristos, Augustin“» |