„Mândru-și cânt-un cerb în codru
Haida ler, lerui ler
Mândru-și cântă de nu-i modru.
Vânătoru s-o sculatu,
Pușca-n mână și-o luat-o,
După cerb o alergatu,
Sus în munte l-o aflatu,
- Stai, fârtat, nu ma pușca,
Că io nu-s cine gândești,
Că-s Ionu, Sântionu,
Nănașu lui Dumnezeu...“
Elena-Rodica Giurgiu și-a propus să realizeze o imagine a mecanismelor
inferioare ale poeziei de iarnă, în ceea ce are mai semnificativ ca fenomen
care provoacă interdisciplinaritatea. Tema i-a pormis să urmărească structuri și
semnificații pentru ale căror deslușiri a apelat la etnografie, etnologie,
simbologie, mitologie etc. A avut în atenție textul ca fapt literar, cu
mecanismele și disponibilitățile specifice de interpretare.
Autoarea se orientează bine într-o problematică dificilă și un material
stufos. Se realizează în cele din urmă o monografiei a colindei, pe alte
coordonate decât cele de până acum, plasând colinda în miezul unor conexiuni cu
alte specii prin deslușirea unor simboluri, implicații de diferite naturi.
Pasiunea reală pe care o sugerează tratarea temei, discursul de bună factură științifică
sunt calități incontestabile ale acestei cercetări.
• Pr. Prof. Univ.
Dr. Ovidiu Moceanu
|
Adevăr Divin
