Dumnezeu se lasă prins numai fn plasa iubirii necondiționate
Insă dacă vorbim prea mult de aceste lucruri, ele ne vor fi luate. Dumnezeu este asemeni unui copilaș. El nu cunoaște ce este înșelătoria sau viclenia. De aceea, imediat ce încerci să-L păcălești, ori să-l înșeli, El dispare. Dumnezeu se lasă prins numai în plasa iubirii necondiționate. El apreciază mult mai mult iubirea decât devoțiunea, deoarece în devoțiune există o distanță, o separare și uimire, probabil chiar și teamă; în iubire există doar unitate, abandon total.
Iubirea necondiționată este cadoul pe care Dumnezeu îl așteaptă de la fiecare dintre noi. însă chiar dacă nu toți reușesc să o cultive, salvarea, mântuirea este a tuturor. Indiferent cât de mult se rătăcește cineva, în cele din urmă el tot va trebui să revină în căminul său. Iar mântuirea nu înseamnă altceva decât dizolvarea vălului ignoranței. Sufletul este asemeni unei pepite din aur: când aceasta este acoperită de noroi, nu-i mai poți vedea strălucirea. Similar, când sufletul este înăbușit și sufocat de noroiul ignoranței, el nu-și mai poate cunoaște realitatea. Omul nu se poate vedea pe sine ca suflet pur deoarece se amăgește că realitatea sa este cea trupească. Corpul uman este noroiul care acoperă sufletul. Spală acest noroi cu apa cristalină a meditației și a atenției îndreptate către Dumnezeu, și-ți vei realiza realitatea. Cum ai putea fi altfel decât perfect, din moment ce ești un copil al lui Dumnezeu? Dar pentru a cunoaște acest adevăr - divinitatea inerentă ființei - este necesar să-l realizezi lăuntric.
De asemenea, ține în taină iubirea pe care o ai pentru Dumnezeu. Nu trebuie să strigi în stânga și-n dreapta că Ființa Supremă este în tine. Fii asemeni sufletelor mărețe; înăuntrul lor, ei sunt permanent încântați de Frumusețea din spatele florilor, de Lumina din spatele tuturor aștrilor, de Viața Infinită care licărește în toți ochii și pulsează în fiecare inimă, de Mișcarea ce animă picioarele, de Mintea Supremă care pune în funcțiune toate creierele, de Iubirea din spatele tuturor iubirilor.
Dumnezeu este atât de minunat! Este atât de măreț! A trăi în dimensiunea conștiinței divine înseamnă a privi lumea materială ca pe un vis urât și, totodată, a fi pentru eternitate liber de terorile acesteia. însă realizarea despre care vorbesc nu poate fi cunoscută dacă nu-ți petreci fiecare clipă căutându-L pe Dumnezeu și înfăptuind totul pentru El. Dumnezeu înseamnă eliberare de suferință. Dumnezeu este bunăstarea și sănătatea pe care le căutăm cu toții. Dumnezeu este iubire. Dorința sufletului pentru Dumnezeu trebuie să primeze și să dizolve toate celelalte dorințe lumești, fiindcă acestea sunt obstacolele care blochează... pag. 205 |
Adevăr Divin
