Nemurire

Tainele vieții

Privește răsăritul cu ochi de rouă tremurândă pentru că în el se ascunde misterul existenței, visul Creatorului care se visează pe EI însuși.

Așterne în fața vieții câmpiile nesfârșite din sufletul tău pentru ca ele să fie însămânțate, iar în ceasul amiezii să dea rod de flori și parfumuri.

Fă-ți cărare între răsărit și apus și nu-ți fie teamă de vremea când drumul tău va trece prin Valea Plângerii, căci fără să înțelegi întunericul, lumina nu-ți va fi deplină.

Privește sfârșitul zilei cu ochii închiși ai înțeleptului și bucură-te de crepusculul ce unește zâmbetul tău cu bucuria lumii.

Atunci când vei avea „urechi de auzit”, vei vedea parfumurile vieții și vei putea pipăi fiecare gust ce îți sună în privire... pentru că niciun simț nu te va mai limita și niciun întuneric nu va mai face umbră peste lumina din tine.

Iubire și posesivitate

Uneori simțim în alb, alteori în negru ... Atunci când iubim, însă, simțim multicolor. Și nicio acuarelă n-ar putea reda spectacolul de culoare pe care sufletul nostru îl interpretează. Atunci când iubim, cerurile ni se oglindesc în ochi pentru că sufletul nostru bate la porțile necuprinsului.

Dar pentru că iubirea nu este a noastră, ci doar ne traversează în veșnica ei curgere, dându-ne aripi cu care să ne înălțăm la stele, nu avem dreptul să o cântărim și nici să îi posedăm poezia.

De aceea, dacă între două ierni, primăvara îți înmugurește în suflet, lasă-i parfumul să se răspândească în eter și nu-ți fie teamă că vântul ți-ar putea spulbera bucuriile. Și nicio clipă nu te gândi că noul anotimp ar putea fi născut din iernile care ți-au pustiit toate visele ... Căci acest fel de primăvară există mai presus de tine și doar faptul că îți deschizi ușile inimii ți-o pulsează în vene ...

Iar dacă ai început să înfrunzești, Iasă ciripitul păsărilor să îți încânte auzul și nu încerca să-I cuprinzi în collvlile minții tale. Pentru că numai dincolo de minte vei găsi zborul de deasupra câmpiilor spiritului unde verbul „a avea” nu are vreun înțeles și unde iubirea își trăiește, între „aici” și „acum”, eternitatea.

Femeia

Ca să îi poți descoperi conturul, Iasă-ți mâna să alunece în jurul fiecărei vibrații ce erupe din corpul ei plin de dorință. Modeleaz-o în mii de forme, îmbracă-te cu ea, traversează-i fiecare por până ce nimic nu îți va mai părea străin. Fă o hartă a tuturor culmilor pe care le-a atins ca să știi drumul către cele mai înfiorate îmbrățișări. Și nu uita să o duci pe poteci noi cu fiecare expediție pe care o veți face împreună.

Ca să îi poți simți emoțiile, fă-te țărm în jurul ei. Primește-i valurile cu rezistența pe care ți-o dă stânca crescută în tine. Arată-i că poți să faci față oricărei furtuni și va deveni atât de calmă încât îți vei putea vedea în ea trecutul, prezentul și viitorul.

Ca să îi experimentezi focul interior, trebuie să fii pregătit pentru alchimia pe care femeia trezită o aduce ca dar de nuntă. Dacă nu ți-e frică de puterea ce arde în ochii ei, de jarul în care vrea să-ți consume micimile sufletești, dacă vrei să fii eroul căruia să-i dea torța propriei vieți, atunci transformă-te în aur pur, sub mâna ei fierbinte, și străluciți împreună în întunericul ignoranței din jur.

Ca să îi auzi lumea interioară, acoperă-ți timpanele cu văluri de tăcere și pătrunde în spațiul fără cuvinte din inima ei. Vezi-i părul despletit unduindu-se ca un curcubeu în inima ta și, din octavă în octavă, construiți poduri peste care să împletiți sunetul primordial.

Ca să înțelegi cine e EA cu adevărat, ridică-ți privirea până la începutul tuturor lucrurilor căci în EA vei găsi matricea din care s-a născut, cândva, totul. Ea este dătătoarea de viață, poarta dintre lumi, păstrătoarea tainelor existenței.

Dacă pricepi cine este EA cu adevărat, așează-te cu adorație la picioarele sale și iubește-o până la sfârșitul vremurilor și dincolo de acesta! ...

lubirile tale
sunt păsări de lumină
care vor să-ti lumineze
în noapte ...
lubirile tale
sunt cântece
ale lumilor nevăzute ...
Vai ție, Căutătorule,
dacă taci
sau nu luminezi lumea
atunci când Cerul te face
poartă de trecere
pentru bucuriile Lui! ...

*

M-am hotărât să rescriu
povestea vieții mele.
Chiar dacă pare ciudat,
această poveste
nu are introducere;
mai mult decât atât,
începe cu al treilea capitol,
capitol în care mi-ai zâmbit
pentru prima dată.
Povestea vietii mele
este o poveste simplă:
începe cu „Te iubesc!”
si continuă în acelasi fel.
Și oricât de intrigat’ va fi
cititorul interesat de ea,
această poveste nu are sfârșit.
Nici măcar unul fericit!