Constituirea sacramentală a Bisericii

Preoția universală își are rădăcinile în preoția generală a întregului popor ales, așa cum apare ea în Vechiul Testament, și rolul ei este acela de a potența în conștiința umanității (în conștiința tuturor „neamurilor“) transcendența divină absolută, ca formă de combatere a idolatriei istorice, pregătind apariția Bisericii. Preoția specială, în schimb, sau „preoția apostolică“, își are rădăcinile în paradigme precise ale Vechiului Testament și a fost menită să exprime imanența (coborârea) reală a lui Dumnezeu în lume și în istorie și să facă astfel posibilă experiența întâlnirii adevărate a umanității cu sfințenia vieții interne a lui Dumnezeu Însuși în cadrul Bisericii. Raportarea celor două „preoții“ la funcționalitatea lor diferită și complementară poate constitui un punct de pornire cu adevărat realist în cadrul efortului ecumenic de apropiere între confesiuni în speranța atingerii idealului „unității vizibile a Bisericilor“. Este ceea ce a încercat să arate autorul în paginile acestei cărți. Atât „ecumeniștii“ cât și „antiecumeniștii“ ignoră rațiunile biblice, teologice și metafizice ale acestei distincții fundamentale dintre cele două preoții. Este motivul major pentru care cele două „partide“ nu au între ele un dialog real și pentru care nu este posibilă încă „unirea Bisericilor“. Cartea de față tocmai acest lucru și-a propus: să dezvăluie aceste „rațiuni“ ca bază pentru o „unire“ adevărată în viitor.

• Pr. Prof. dr. Adrian Niculcea