Cuvinte de aur (vol. 2)

Sfântul Ioan Gură de Aur este unul dintre marii Părinți ai Bisericii care ne-a arătat „înălțimea smereniei”. El însuși fiind smerit, în adevăratul sens al cuvântului, a practicat virtutea aceasta chiar și în exil. Prin urmare, ne poate îndruma și pe noi, în chip minunat, prin textele lui despre smerenie, deoarece „Stăpânului Îi plac astfel de suflete smerite”. De cealaltă parte este mândria care „pe toate le pierde”. Puterea ei este atât de pierzătoare, încât și pe puterile netrupești „le-a aruncat din ceruri”. Slava deșartă, ca și mândria, schimbă ordinea lucrurilor. Astfel, din pricina ei, deși avem Judecător, punem părerile omenești deasupra părerii Judecătorului. Slava omenească este goală, deșartă, așa cum mărturiseau și vechii filozofi. Îngâmfarea este o altă patimă sufletească, asemănătoare celor de dinainte, și de aceea este nevoie de atenție sporită, ca cineva s-o poată evita. Este oare îngăduită lauda? În ce situații și de ce? Există situații în care lauda se impune, dar iarăși este foarte primejdioasă. Se impune când omul este îmbunătățit duhovnicește, și trebuie ca celălalt să se folosească. Însă mai bine să le cercetăm pe toate acestea în continuare.